Comportamentul impulsiv al părinților în relația cu copiii

După o zi lungă de muncă, iei copilul de la școală și mergeți spre casă. Pe drum, se oprește la fiecare copac, inventează o poveste, aleargă, țipă, se supără și plânge. Tot ce vrei în acele momente este să ajungeți acasă cât mai repede și aproape regreți că ai vrut să faceți o plimbare.

Impulsul îți poate dicta să ridici tonul, să îl/o ingori sau chiar să tragi copilul. Un comportament impulsiv din partea ta poate avea, însă, efecte asupra copilului. 

Un părinte cu un comportament impulsiv poate trezi sentimente de nesiguranță în copilul său. De aici se nasc dificultăți emoționale atât pentru copil, cât și pentru familie, ca întreg. 

Află din acest articol ce înseamnă comportamentul impulsiv al părintelui în relația cu copilul, ce efecte are și cum poate fi schimbat.

 

Cum arată comportamentul impulsiv al părinților în relația cu copilul?

Este normal ca în momente tensionate să nu te mai stăpânești cum o faci de obicei. Cât de impulsiv ești, ca părinte, nu ține de excepțiile de la regulă, ci mai dregrabă de o tendință a personalității.

Conform APA (Asociația Psihologilor Americani), termenul impulsiv “descrie un comportament caracterizat de o slabă premeditare sau reflecție la posibilele efecte ale unei acțiuni, mai ales a uneia riscante”. 

În creșterea copiilor, un comportament impulsiv poate însemna folosirea unei expresii nepotrivite, un ton ridicat sau pasiv-agresiv, bruscatul copilului sau tratamentul tăcerii. Amenințările, de tipul “te las aici”, pot fi reacții impulsive la tensiunea de moment sau teama de judecată.

Un părinte impulsiv tinde să ia decizii rapide și să își asume riscuri mari și în alte arii ale vieții, nu doar în creșterea copiilor. Gestionată incorect, tendința spre impulsivitate poate afecta sănătatea mintală a celor mici.

 

Comportamentul impulsiv al părinților – efecte pentru copii

Un stil parental impulsiv poate crea nesiguranță emoțională și pune distanță, uneori, între părinte și copil. Reacțiile prea aprinse sau replicile automate pot influența modul în care copiii ajung să gândească despre ei și despre lume.

Cercetările recente leagă comportamentul impulsiv al părinților de o serie de dificultăți la copii:

  • Supraponderalitate;
  • Hiperactivitate și impulsivitate;
  • Opoziționism;
  • Stimă de sine scăzută;
  • Anxietate;
  • Consum de substanțe;
  • Comportamente riscante.

 

De multe ori, un părinte cu un comportament impulsiv va avea dificultăți în a prioritiza și menține limitele setate, va folosi pedepse și recompense și poate fi deconectat de nevoile copilului. Această deconectare creează și amplifică, în timp, greutățile emoționale.

Gestionarea comportamentului impulsiv în relația cu copilul poate fi provocatoare. Impulsurile sunt puternice și vin din experiențe adânc înrădăcinate în interiorul nostru. Deși nu pot fi îndepărtate sau anulate, ele pot fi cizelate.

 

Cum controlezi comportamentul impulsiv în relația cu copiii?

Un comportament impulsiv ține de temperament, de experiențele trecute și de modul în care procesezi informația. El poate fi schimbat și ținut sub control cu ajutorul câtorva obiceiuri simple:

  • Învață predând

Unele comportamente sunt mai ușor de observat și corectat la ceilalți decât la noi înșine. Atunci când copilul tău are un comportament impulsiv, învațați împreună cum să îl gestionați. 

Fie că îi citești o poveste, îi vorbești copilului despre impulsivitate și auto-control sau faceți exerciții, fă-le și tu alături de copil. Dacă o anumită conversație sau un joc este util copilului tău pentru a-și dezvolta auto-controlul, probabil te va ajuta și pe tine.

Copiii învață cel mai bine prin exemplul primit de la adulții din jurul lor. Atunci când există zone în care simți că încă ai de lucrat, permite-ți să înveți odată cu cei mici. În felul acesta sporești conectare cu copilul și faci progrese în propriul proces de dezvoltare personală. 

  • Controlează-ți respirația

La baza practicilor mindfulness și a altor metode de auto-reglare stau tehnicile de stăpânire a respirației. Modificarea respirației te poate ajuta să te calmezi, să îți schimbi perspectiva și să câștigi timp pentru reflectare.

Atunci când o situație este dificilă sau simți că îți pierzi cumpătul, du-ți atenția asupra respirației. Pentru început, observă cum respiri – ritmul, intensitatea, localizarea. Ia-ți puțin timp și încearcă să îți reglezi respirația în mod conștient, prelungind expirul.

Atenția adusă spre respirație și controlarea acesteia îți poate da indicii despre modul în care tinzi să reacționezi și despre unele conținuturi interioare neprocesate. Odată conștientizate, acestea pot fi abordate într-un proces terapeutic sau de consiliere parentală/familială.

  • Discută cu un specialist

Un comportament impulsiv poate fi greu de observat “din interior”. Cu ajutorul psihoterapiei sau a consilierii, poți primi un feedback cu privire la modul în care procesezi lucrurile, la mecanismele pe care le folosești și la propriile resurs einterioare. 

În relația cu un specialist, poți exprima liber idei, gânduri și moduri de a fi și vei avea libertatea de a le explora fără să fii judecat/ă. Acest exercițiu de auto-reflecție și intospecție te va ajuta să te cunoști mai bine, să depășești dificultăți din trecut și să devii, în definitiv, un părinte mai bun pentru copilul tău.

Un comportament impulsiv al părintelui va echivala, în timp, cu un comportament impulsiv al copilului. De aceea, lucrurl cu propriile tendințe și proria istorie personală va fi cea mai bună resursă pentru creșterea unui copil cu autocontrol bun.

 

Inconsistența, limitele slabe și nesiguranța deciziilor părinților duc la comportamente riscante ale copiilor și la perpetuarea comportamentului impulsiv. Primul pas spre mai multă reflecție și decizii mai eficiente este observarea și recunoașterea propriei impulsivități.

Copiii vor fi mai siguri pe situațiile în care se află, pe deciziile adulților și pe legătura pe care o au cu părinții lor. Tehnicile de auto-control, de calmare și prioritizarea conectării cu copilul te vor ajuta să construiești o relație mai bună pe termen lung și să oferi siguranță emoțională celui mic.

Un control bun al impulsurilor înseamnă și un mediul familial mai puternic. Atunci când unul sau mai mulți membrii ai familiei au un comportament impulsiv relațiile sunt mai fragile și conectarea lipsește. Apelând la psihoterapie individuală sau de familie, poți depăși mai ușor comportamentul impulsiv.

Contact

Nume
Nume
Nume
Prenume
Termeni și condiții