Stima de sine influențează calitatea vieții și sănătatea mintală pe termen lung. Ea reflectă modul în care ne percepem pe noi înșine în raport cu lumea, și se formează încă din copilăria mică.
Ca părinte, vrei ca fiul sau fiica ta să crească armonios, cu stima de sine optimă și forță interioară. Există, însă, și momente în care propria creștere și propria stimă de sine te împiedică să insufli celor mici valorile pe care ți le dorești. Atunci apar și unele comportamente sau expresii automate care pot afecta stima de sine a copilului tău.
În articolul următor, poți citi mai multe despre ce înseamnă stima de sine și cum arată ea la copii. Poți identifica și comportamentele voastre, ale părinților, care pot reduce stima de sine a celor mici.
Ce este stima de sine?
Conceptul de stimă de sine include mai multe aspecte ale părerii despre propria persoană. Dicționarul de Psihologie APA (Asociația Americană de Psihologie) o definește astfel:
“Măsura în care calitățile și caracteristicile personale cuprinse în conceptul de sine sunt văzute ca pozitive.”
Stima de sine include imaginea unei persoane despre propriul corp, ideile despre realizări și capacități personale, precum și valorile personale și măsura în care o persoană le urmează.
Stima de sine scăzută provoacă sentimente de depreciere, vinovăție și lipsă de merit. La polul opus, stima de sine optimă, corespunde unei bune sănătăți mintale și vieți sociale.
Copilul cu stima de sine crescută vs. copilul cu stima de sine scăzută
Un copil cu o stimă de sine optimă se va comporta întotdeauna diferit față de un copil cu o părere mai degrabă negativă despre sine. Iată câteva trăsături specifice fiecărui copil în parte:
Copilul cu o stimă de sine bună:
- Se simte mândru de lucrurile pe care le face și vrea să le arate;
- Are o părere bună față de el/ea însăși;
- Are încredere că poate face lucruri noi/complicate;
- Se simte plăcut și acceptat de ceilalți;
Copilul cu o stimă de sine scăzută:
- Se așteaptă să fie criticat/respins de ceilalți;
- Își amintește mai des eșecurile decât succesele;
- Se compară și devalorizează față de alți copii;
- Se îndoiește de propriile abilități/talente.
Dacă ți-ai regăsit copilul mai mult în cea de-a doua categorie decât în prima, poate fi nevoie de câteva schimbări în comportamentul tău, ca părinte.
5 comportamente ale părinților care reduc stima de sine a copilului
La fel ca multe alte abilități și trăsături de personalitate, și stima de sine se formează din copilărie. Cei mici sunt foarte sensibili la spusele și comportamentele părinților, pe care le folosesc ca reper pentru propria imagine de sine.
Iată câteva comportamente nesănătoase ale părinților care scad stima de sine a copilului:
Îi minimizezi reacțiile/abilitățile
Deși de cele mai multe ori inconștient, poți ajunge să știrbești stima de sine a copilului tău cu expresii menite să îl/o liniștească.
“Tu nu poți, ești mic/ă” sau “Nu e nimic serios, nu mai plânge” sunt fraze care îi fac pe copii să se simtă nepotriviți. Ei nu își pot construi încrederea în propria judecată, devenind astfel nesiguri pe reacțiile sau ideile lor.
Deși, în ansamblu, problemele unui copil nu sunt majore, pentru el/ea, la nivelul lui/ei de experiență cu viața, ele au un impact major. Validează emoția copilului tău (văd că te supără/înfurie, etc), apoi spune-i că este în siguranță.
Îi controlezi prea mult mediul
Copiii învață foarte mult din ceea ce le spui, dar sedimentează cu adevărat doar ceea ce trăiesc. Deși sunt încurajați verbal, copiii care nu au ocazia să rezolve singuri probleme, să gestioneze frustrări și să depășească conflicte, vor avea o stimă de sine mai slabă.
În limitele siguranței fizice și psihice, copilul tău poate învăța să gestioneze situații diverse. Navingând liber lumea, întâmpinând și depășind apoi frustrările, el/ea își va construi o stimă de sine sănătoasă.
Fiind mult prea protejat sau având un părinte care să îl/o ferească de disconfort, copilul se va simți compleșit și incapabil să facă față vieții.
Faci lucruri simple în locul lui/ei
Din lipsă de timp sau răbdare, poți cădea în capcana de a face lucrurile simple în locul copilului tău. Îmbrăcatul, igiena personală, mâncatul și strânsul jucăriilor sunt momentele în care părinții tind să intervină deși cei mici le pot face și singuri.
Chiar dacă tu îl/o ajuți pentru a eficientiza timpul, pentru fiul sau fiica ta se poate instala comoditatea și ideea că nu se descurcă. Înainte de a face tu ceva în locul copilului, întreabă dacă este nevoie de ajutorul tău.
În situațiile în care chiar nu se descurcă, cei mici te vor anunța și îți vor spune și când vor să facă deva singuri. Trebuie doar să fii atent/ă la cuvintele lor și la limbajul corpului.
Lauzi alți copii de față cu el/ea fără a o/îl include
Uneori ești sincer uimit/ă de performanța sau talentele înnăscute ale altor copii. Deși tu știi că asta nu scade cu nimic încrederea față de propriul copil, el/ea nu o știe.
Atunci când îți dorești să apreciezi abilitățile altor copii, fă-o astfel încât să îți incluzi și propriul copil. Poți cere și părerea lui/ei, poți adresa aprecierea respectivă într-un context mai amplu și poți adăuga sau începe chiar cu o apreciere pentru el/ea.
Este foarte sănătos ca cei mici să învețe să aprecieze și rezultatele altor copii. Caută un echilibru și invită-ți întotdeauna copilul să participe activ în conversație.
Apreciezi doar rezultatele, nu și efortul
Notele, premiile, abilitățile înalte sunt deja rezultatul unui efort și a unor abilități personale. Atunci când apreciezi doar rezultatele, fără a menționa efortul din spatele lor, copilul tău poate crește cu o stimă de sine slabă.
De ce? Fiindcă atunci când îi sunt apreciate doar rezultatele, își va lega simțul propriei valori de acestea. În viața adultă, se poate forma perfecționismul, nevoie exagerată de control și sentimentul de gol interior.
Atunci când ești mândru/ă de rezultatele copilului tău, nu uita să menționezi și abilitățile sau progresul făcut. În loc de “Bravo pentru nota 10 de la test” poți spune “Sunt mândru/ă că ai fost perserevent/ă”.
Un nivel crescut al stimei de sine spune “Eu sunt ok”, iar un nivel scăzut al acesteia spune “Sunt defect.” Nu ignora nici nivelul propriei stime de sine. Copiii învață prin model, de aceea vor prelua mare parte din comportamentele și atitudinile părinților.
Multe dintre expresiile și comportamentele nesănătoase de mai sus sunt moștenite din propria copilărie. Poate le-ai auzit la rândul tău și au devenit o normalitate. Ele, însă, pot afecta dezvoltarea încrederii în sine a micuțului tău, pe termen lung.
