Bullying-ul este un fenomen care poate afecta oamenii în moduri ireversibile, lăsând urme adânci la nivel psihic și emoțional.
Tocmai de aceea, atunci când victimele bullying-ului sunt copiii, este esențial să depistăm semnele și să intervenim constructiv cât mai rapid.
Dacă ești părinte sau ai în grijă copii pe care vrei să îi protejezi de acest fenomen, haide să vedem împreună cum poți face acest lucru:
Ce este bullying-ul?
Bullying-ul constă în folosirea puterii și/sau a agresivității pentru a face o persoană să se simtă rău sau pentru a o controla.
Acesta se poate împărți în două categorii principale, anume bullying-ul direct și indirect:
- Bullying-ul direct presupune o exprimare publică a puterii și poate include agresivitate fizică (spre exemplu, lovirea) sau agresivitate verbală (spre exemplu, amenințări sau insulte).
- Bullying-ul indirect constă în manipularea ascunsă a relațiilor sociale pentru a răni sau exclude persoana victimizată (spre exemplu, prin răspândirea de zvonuri sau bârfe).
- Odată cu evoluția tehnologiei a apărut o nouă formă, cunoscută drept cyberbullying, ce implică utilizarea internetului (spre exemplu, trimiterea de mesaje dăunătoare) pentru a provoca suferință.
Exemple de bullying în școală
Cea mai comună formă a bullying-ului din școli este cunoscută drept bullying verbal.
Un scenariu des întâlnit este acela în care unul sau mai mulți colegi au ca țintă un copil care este perceput ca fiind diferit. În funcție de aspectul care îl face pe acesta să fie diferit în ochii celorlalți, lui i se pot adresa remarci, glume sau porecle jignitoare.
Posibile motive de bullying verbal sunt aspectul fizic al copilului (înălțimea, greutatea, trăsăturile faciale), etnia, activitățile sau pasiunile copilului, care pot fi percepute ca fiind “ciudate” de către colegi (șah, citit, echitație) sau situația finaciară a familiei (în special în cazul familiilor modeste).
Opiniile auzite în familie cu privire la anumite categorii sociale, etnice sau tipuri de trăsături pot încuraja indirect copiii să se angajeze în comportamente de bullying verbal (și nu numai).
Ce este cyberbullying-ul?
Cyberbullying-ul este o formă a bullying-ului care are loc prin intermediul platformelor digitale, cum ar fi rețelele sociale (spre exemplu, Instagram) și alte canale de comunicare online (WhatsApp, Telegram).
Acesta implică utilizarea tehnologiei pentru a hărțui, amenința, jigni sau viza o altă persoană.
Conceptul de cyberbullying poate include orice, de la postarea de comentarii de hărțuire la publicarea de informații personale menite să denigreze persoana victimizată. Din cauza gravității fenomenului, cercetătorii îl cataloghează în prezent ca factor de stres.
Cum îmi pot apăra copilul împotriva bullying-ului?
Înainte de a lupta împotriva unui fenomen, este important să învățăm să îi recunoaștem efectele. Astfel:
Cum recunoaștem semnele de bullying?
Deși consecințele bullying-ului depind de firea fiecărui copil în parte, iată câteva urme pe care le poate lăsa în mod comun bullying-ul:
- Comportament reactiv: Unii copii pot răspunde cu agresivitate împotriva bullying-ului. Acest răspuns reactiv nu apare întotdeauna de la început, ci și după perioade mai lungi pe parcursul cărora are loc bullying-ul.
- Semne de depresie: Copiii care sunt victime ale bullying-ului sunt mai expuși riscului de a dezvolta depresie sau, în instanțe mai grave, ideație suicidară.
- Dificultăți în a își face prieteni: Bullying-ul poate face copiii să dezvolte o lipsă de încredere în ceilalți și anxietate socială, fiindu-le dificil să se apropie de alți copii și să dezvolte relații de prietenie.
- Încredere scăzută în sine: Bullying-ul poate afecta percepția asupra propriei valori, făcând copiii să se simtă mai puțin capabili, frumoși sau buni.
Comunicare deschisă
Pentru ca un copil să îi poată spune unui părinte că a fost hărțuit la școală, este necesar să existe în prealabil o relație de încredere între cei doi.
Astfel, încurajați-vă copilul să vorbească despre sentimentele și experiențele sale. Creați un spațiu sigur în care să se poată exprima fără teama de a fi judecat.
Uneori, copiii pot evita să vorbească despre astfel de experiențe tocmai din teama de a nu fi ei învinovățiți de către propriii părinți.
De reținut ar fi că:
- Nu toți copiii se exprimă la fel. În special în cazul copiilor introvertiți, puteți încerca metode alternative prin care aceștia să se deschidă. Spre exemplu, scrierea unei scrisori sau a unui mesaj poate fi mai eficientă decât o conversație față în față.
- Acest spațiu de siguranță nu poate apărea imediat. Efortul părintelui de a își face copilul să se simtă confortabil să se deschidă trebuie să fie unul constant, reacțiile părintelui fiind extrem de importante în acest demers.
- Discursul face toată diferența. Atunci când copilul vă împărtășește povești sau opinii, ascultați-l cu atenție, fără să îl întrerupeți, și dați-i de înțeles că îi luați părerea în considerare.
Discutarea cu un terapeut
Această resursă nu este valabilă doar pentru copii – în situații de bullying, specialiștii noștri recomandă ca și părintele să se angajeze într-un proces terapeutic.
În primul rând, acest lucru permite o mai bună gestionare a situației. Copiii își pot pierde foarte ușor încrederea în adulți, iar într-un asemenea context, menținerea unei relații deschise copil-părinte este esențială.
În al doilea rând, un specialist vă poate sugera mecanisme practice pe termen lung, cu ajutorul cărora copilul să administreze mai bine astfel de situații, cât și mecanisme pe care le puteți aplica împreună acasă. Este important de reținut că lupta împotriva bullying-ului este una comună, în care copilul are nevoie de suportul necondiționat al părintelui sau îngrijitorului.
Pentru că fiecare copil este unic, un psihoterapeut poate oferi și informații valoroase cu privire la modul în care se poate realiza comunicarea cel mai eficient în funcție de particularitățile și firea celui mic.
Concluzii
Bullying-ul poate fi greu de depistat, însă este esențial ca părinții să poată recunoaște semnele într-un timp cât mai util. Acest lucru permite prevenirea a două consecințe importante: pe de o parte, a dezvoltării unor mecanisme și tipare de gândire nesănătoase, iar pe de altă parte, a unor probleme de sănătate sau comportamente care pot afecta viața.
În orice proces de combatere a efectelor bullying-ului, este esențială validarea emoțiilor și a experiențelor copilului. Acesta nu se poate deschide dacă știe că nu va primi înțelegere și acceptare din partea părinților sau îngrijitorilor, iar recâștigarea încrederii acestuia se poate dovedi adesea foarte dificilă.
Atunci când este exprimată într-un mod sănătos, iubirea față de copil este piatra de temelie a oricărui proces de depășire a comportamentelor de bullying. Prin intermediul său se pot construi practici și interacțiuni benefice, care să crească reziliența acestuia și să îl ajute să se dezvolte în mod sănătos ca adolescent.
Referințe
- Finkelhor, D., Mitchell, K. J., & Wolak, J. (2000). Victimizarea online: Un raport despre tineretul națiunii. National Center for Missing and Exploited Children, Alexandria, VA; Crimes against Children Research Center, Durham, NH.
- Juvonen, J., & Graham, S. (Eds.). (2001). Hărțuirea între colegi în școală: Situația celor vulnerabili și victimizati. The Guilford Press.
- Lamb, J., Pepler, D. J., & Craig, W. (2009). Abordarea bullying-ului și victimizării. Canadian Family Physician, 55(4), 356–360. PMCID: PMC2669002. PMID: 19366941.
- Hugh-Jones, S., & Smith, P. K. (1999). Autoreportări privind efectele pe termen scurt și lung ale bullying-ului asupra copiilor care suferă de balbism. British Journal of Educational Psychology, 69(2), 141-158. https://doi.org/10.1348/000709999157626
- Ye, Z., Wu, D., He, X., Ma, Q., Peng, J., Mao, G., Feng, L., & Tong, Y. (2023). Meta-analiză a relației dintre bullying și simptomele depresive la copii și adolescenți. BMC Psychiatry, 23, Articolul 215. https://doi.org/10.1186/s12888-023-04684-2
