Agorafobia e caracterizată de frica de a te afla în locuri sau situații de unde ar putea fi dificil să scapi sau unde nu ai putea primi ajutor în cazul unor simptome de panică (sau al altor simptome ce provoacă incapacitate ori stânjeneală).
Această tulburare de anxietate afectează femeile de două ori mai mult decât bărbații.
Haide să-i descoperim împreună mecanismele și să vedem cum se poate depăși:
Agorafobie: simptome și trăsături comune
Pentru a vorbi de agorafobie, trebuie să existe frică sau anxietate în cel puțin două dintre următoarele scenarii:
- Ieșirea în afara casei pe cont propriu
- Utilizarea mijloacelor de transport (spre exemplu, mersul cu metroul)
- Aflarea în spații deschise (spre exemplu, în parc sau parcare)
- Aflarea în spații închise (spre exemplu, în mall sau la școală)
- Statul în mulțime sau la coadă
Atunci când o persoană cu agorafobie se află în astfel de situații, ea fie le suportă simțind intens frică sau anxietate, fie le evită, fie solicită prezența altcuiva.
În orice caz, sentimentul de anxietate, frică sau evitare provoacă niște dezechilibre considerabile în planuri importante ale vieții, precum cel profesional sau social.
Iată alte simptome după care tulburarea de agorafobie poate fi recunoscută:
- Situațiile menționate anterior provoacă aproape de fiecare dată aceste sentimente de frică ori anxietate.
- Aceste sentimente sunt disproporționale în raport cu pericolul real pe care îl impun situațiile.
- Frica, anxietatea sau evitarea durează minimum 6 luni și sunt persistente.
- Chiar dacă persoana în cauză suferă de o altă afecțiune medicală care ar putea influența aceste sentimente, ele sunt în mod clar excesive.
Agorafobia este ereditară în proporție de 61%, ceea ce înseamnă că, dacă ai fost diagnosticat, există o șansă destul de mare să fi moștenit genetic o predispoziție către această fobie.
Agorafobie sau tulburare de panică?
Deși sunt diferite, agorafobia și tulburarea de panică au trăsături similare, motiv pentru care sunt întâlnite și împreună în cadrul multor diagnostice.
Tulburarea de panică presupune apariția imprevizibilă și recurentă a atacurilor de panică, în urma cărora, timp de cel puțin o lună, persoana este fie îngrijorată legat de un nou atac de panică, fie are loc o schimbare negativă în comportament din cauza celui trecut.
Pentru că este important să le distingem, iată care sunt diferențele principale:
- Agorafobia presupune o temere cu privire la a nu putea scăpa dintr-o situație de pericol sau a nu ar putea primi ajutor, cât și legat de anumite simptome de anxietate considerate stânjenitoare. Tulburarea de panică presupune o anxietate cu privire la atacurile de panică în sine și la consecințele lor.
- Pentru diagnostic, agorafobia presupune simptome precum anxietate anticipatorie și comportamentul evitant în raport cu situațiile generatoare de teamă. Tulburarea de panică presupune simptome specifice atacurilor de panică, precum palpitații, frisoane sau greață.
- Când sunt îndeplinite criteriile pentru tulburarea de panică, nu se va stabili diagnosticul de agorafobie dacă comportamentul evitant generat de atacurile de panică nu implică evitarea a mai mult de două situații agorafobice (precum statul la coadă sau ieșirea în afara casei pe cont propriu).
Cum pot depăși simptomele de agorafobie?
Pentru că este o tulburare de anxietate care poate avea un impact negativ considerabil asupra vieții tale pe termen lung, ajutorul specializat este soluția optimă.
Iată două opțiuni:
Terapia cognitiv-comportamentală
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) s-a dovedit a fi eficientă în tratarea agorafobiei, în particular datorită următoarelor mecanisme:
- Identificarea și modificarea gândurilor distorsionate: TCC urmărește identificarea gândurilor distorsionate legate de situațiile care provoacă frică, înțelegerea motivului pentru care ele nu sunt în acord cu realitatea și înlocuirea lor cu unele mai realiste și sănătoase.
- Abordare integrată: Terapeutul lucrează atât cu gândurile și percepțiile distorsionate (latura cognitivă), cât și cu comportamentele evitante și de supraviețuire specifice agorafobiei (latura comportamentală).
- Învățarea de tehnici de relaxare: Relaxarea musculară progresivă sau meditația sunt două tehnici de relaxare care te-ar putea ajuta în situații de panică provocate de agorafobie. Acestea îți permit să îți gestionezi reacțiile emoționale în situații de anxietate intensă mai bine și să scazi nivelul de anticipație negativă în timp (dacă le practici constant).
- Concentrarea pe obiective concrete: Terapeuții specializați în TCC prioritizează dorințele clientului, motiv pentru care obiectivele practice pe care le setezi în terapie se bazează strict pe ceea ce îți dorești tu să obții cu privire la agorafobie.
- Expunere la stimul: Există mai multe tipuri de expunere la evenimente care declanșează simptomele de agorafobie, toate pentru care există tehnici practice de TCC pe care le poți folosi pentru a elimina sau minimiza reacția negativă.
Terapia psihodinamică
Terapia psihodinamică e în special utilă pentru cei care au dezvoltat agorafobie din cauza unor experiențe negative trecute, dat fiind faptul că se axează pe:
- Adresarea și integrarea traumelor relevante: Terapia psihodinamică te ajută să explorezi și procesezi traumele care stau la baza simptomelor de agorafobie, permițându-ți să eliberezi emoțiile negative și să înțelegi cum și de ce îți influențează aceste traume comportamentul.
- Lucrul cu conflictele interne și mecanismele de apărare: Pot exista conflicte interne care îți determina anxietatea și evitarea, iar acest tip de terapie ajută la adresarea lor. Spre exemplu, teama de a avea un atac de panică în public ar putea izvorî dintr-o fricp de respingere sau din nevoia de a fi în control.
- Îmbunătățirea abilităților de comunicare și relaționale: Dezvoltarea acestor abilități reprezintă un obiectiv al terapiei psihodinamice. Dacă ai fost diagnosticat cu agorafobie, acest lucru te poate ajuta să creezi relații de încredere și suport, care sunt esențiale în depășirea anxietății.
Dacă crezi că unul dintre aceste tipuri de terapie te-ar putea ajuta, însă nu ai mai discutat niciodată cu un terapeut până acum, specialiștii noștri au răspuns deja la câteva întrebări despre psihoterapie pe care le-ai putea avea.
Medicamente pentru agorafobie
Pentru agorafobie, psihiatrii pot prescrie, de regulă, mai multe tipuri de antidepresive. Printre acestea se numără antidepresivele SSRI (ajută la creșterea nivelului de serotonină în creier) și antidepresivele triciclice (prescrise în cazurile în care SSRI-urile nu sunt eficiente).
De asemenea, aceștia pot recomanda și benzodiazepine, care au un efect calmant și pot fi prescrise pentru a trata anxietatea și a reduce simptomele de panică în situații foarte severe.
Totuși, te sfătuim să nu îți administrezi niciodată singur medicamente pentru niciun fel de tulburare, mai ales luând în calcul potențialele efecte secundare. Orice tratament medicamentos trebuie să fie recomandat de un specialist.
De reținut
Agorafobia poate avea consecințe negative majore pe termen lung, de la izolare socială și pierderea de conexiuni interpersonale la ratarea unor oportunități importante de carieră.
Pentru că știm cât de dificil este să administrezi o tulburare de anxietate pe cont propriu, te încurajăm să ceri suportul celor din jur și al specialiștilor din domeniul sănătății mintale. Îți promitem că va merita, chiar dacă se simte inconfortabil.
Referințe
- Asociația Americană de Psihiatrie. (2013). Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale (Ediția a 5-a). American Psychiatric Publishing.
- Bilet, T., Olsen, T., Andersen, J. R., & Martinsen, E. W. (2020). Terapie comportamentală cognitivă de grup pentru tulburarea de panică într-un cadru clinic general: un studiu de cohortă prospectiv cu follow-up de 12 până la 31 de ani. BMC Psychiatry, 20(259). https://doi.org/10.1186/s12888-020-02645-4
- Fonagy, P. (2015). Eficiența psihoterapiilor psihodinamice: o actualizare. World Psychiatry, 14(2), 137–150. https://doi.org/10.1002/wps.20235
