Un cuplu fără conflicte este un mit. După apariția copiilor, discuțiile în contradictoriu pot deveni mai dese, mai aprinse și mai greu de soluționat. Atunci când disputele în cuplu depășesc un anumit prag, ele pot afecta sănătatea emoțională a copiilor, pe termen lung.
Un copil care asistă la conflicte frecvente și intense între părinți are un risc mai mare de a dezvolta comportamente problematice. Literatura menționează și performanța școlară și capacitatea de concentrare a copilului printre ariile afectate de acestea.
Relația părinte-copil ajunge să se deterioreze pe măsură ce expunerea copilului la conflictele de cuplu crește. El devine mai nesigur pe sine și pe mediu, se adaptează mai greu situațiilor noi și poate deveni agresiv sau închis emoțional.
În articolul de mai jos, poți afla când conflictele în cuplu devin problematice pentru copil și ce efect are asupra lui să asiste la ele.
Conflicte în cuplu: când situația devine problematică?
În literatura de consum găsești păreri împărțite: este dăunător pentru copil să asiste la conflicte în cuplu, dar este și benefic pentru el. Înainte de a trage o concluzie, este important să fiți atenți la următoarele aspecte ale disputelor în doi:
Frecvența conflictelor.
Într-o familie în care există conflicte dese între părinți, de ordin zilnic sau aproape zilnic, copiii își pierd sentimentul de siguranță. Ei pot deveni nesiguri pe sine și pe mediul în care se află și intră într-o stare de alertă permanentă. Această stare poate deveni, în timp, o anxietate generalizată, probleme de somn, dependențe sau alte dificultăți emoționale.
Intensitatea conflictelor.
Atunci când există conflicte aprinse, cu reacții emoționale puternice, țipete și chiar agresivitate între părinți, copilul poate dezvolta o adevărată traumă. Copiii pot deveni super-vigilenți și temători în relația cu părinții, își ascund emoțiile de teama unei reacții exagerate și își pierd dorința de inițiativă.
Soluționarea conflictului.
Pentru copiii, poate fi sănătos să vadă la părinții lor metode sănătoase de a gestiona conflicte: comunicare, gesturi afectuoase, vulnerabilitate. Dificultățile apar mai ales atunci când etapa soluționării este neglijată. De exemplu, atunci când un partener se înfurie și refuză să îi mai vorbească celuilalt.Copilul poate deveni evitant, încearcă în mod exagerat să facă pe plac pentru a evita conflicte și se poate teme să se exprime liber.
Atunci când apar conflicte ocazionale, cu intensitate rezonabilă și care ajung la o soluționare optimă, copilul poate beneficia de pe urma lor. Momentele de tensiune dintre părinți pot deveni modalități de educație emoțională și relațională.
În fața unor conflicte puternice, dese și fără soluție, copilul ajunge să se simtă depășit. De aici, el/ea își poate dezvolta convingeri limitative despre sine și lume.
5 idei pe care și le formează copilul când vede conflicte între părinți
Expunerea prelungită la conflicte intense de cuplu poate favoriza dezvoltarea unor atitudini neproductive față de sine și ceilalți.
Iată 5 dintre acestea:
Eu sunt de vină.
Copiii nu pot înțelege pe deplin lumea, regulile sociale și dinamicile relaționale. De aceea, ei nu pot aprecia corect motivele adulților și poziția lor în aceste conflicte. Este ușor pentru un copil să se considere vinovat de starea părinților, de neînțelegerile dintre ei, mai ales dacă nu i se oferă explicații clare, pe înțelesul lui.
Multe conflicte de cuplu izbucnesc pe tema creșterii copilului (abordarea educației, viziunea asupra notelor, modul de disciplinare, etc). Cel mic poate înțelege repede că el se află în centrul conflictului dintre părinți. Această convingere îi induce sentimente de nesiguranță, rușine și tristețe foarte profunde.
Sunt în pericol.
Familia este un tot. Dezechilibrele în cuplul de părinți sunt resimțite de copil, chiar și atunci când el nu asistă direct la certuri. Deși părinții au, deseori, conflicte izolate de copil, care nu îl vizează direct, copilul se va simți amenințat de starea de tensiune din familie.
Un mediu familial încărcat de conflicte va creea o atmosferă încordată. Trăind astfel de momente, el/ea se va simți în pericol și poate percepe familia ca un mediu imprevizibil. Unii copii ajung să se teamă că vor fi și ei ținta tonului ridicat sau a furiei părinților, deși au fost tratați întotdeuna doar cu blândețe.
Nu pot face nimic ca să mă apăr.
Pentru copii, adulții sunt cei care dețin controlul și par a avea adevărurile absolute. În fața unor conflicte între părinți, copiii se simt copleșiți și neputincioși. Acest sentiment de neputință se poate generaliza și perpetua până în viața adultă.
Un copil care asistă la conflicte serioase și frecvente între părinți poate deveni un adult terifiat de ideea unui conflict, evitant și cu tendința de a le face pe plac celorlalți, pentru a preveni o confruntare.
Conflictul trebuie evitat cu orice preț.
O idee care poate decurge din oricare dintre cele de mai sus este și aceea că un conflict de orice fel trebuie evitat. Deși o confruntare este dificil de susținut și gestionat, multe sunt benefice pentru creșterea personală, dacă sunt gestionate corect.
În realitate, există conflicte ce nu pot fi evitate. Un copil care a asistat la neînțelegeri substanțiale între părinți, fără a învăța strategii sănătoase de coping, va face din evitarea conflictului un țel în sine. Acest lucru poate dicta decizii de viață neproductive și o anxietate crescută.
Țipetele sunt modalitatea de a te face înțeles/înțeleasă.
În afară de teama de conflicte și evitarea lor cu orice preț, copiii pot să preia de la părinți modelul de exprimare a furiei. Copilul tău poate deveni mai agresiv verbal și chiar fizic, el acționând așa cum își vede părinții acționând.
Riscul în această situații este acela că fiul sau fiica ta poate folosi tonul ridicat, tăcerea și izbucnirile emoționale ca modalități de a se face înțeles/înțeleasă sau de a-și exprima frustrarea. Deși ușor de acceptat pentru copii, astfel de comportamente afișate de adulți pot deveni neproductive.
Părinții vor fi concentrați asupra conflictului și rezolvării lui, iar copilul va rămâne atunci în plan secund. Conflicte frecvente între părinți pot adânci deconectarea dintre ei și copil, afectând, pe termen lung, funcționarea familiei.
Atunci când simți că unele situații îți scapă de sub control, poți lua legătura cu un specialist Veltio. Un proces de terapie individuală, de terapie de familie sau chiar de cuplu vă poate ajuta să identificați dinamicile ineficiente din familie și să le depășiți sănătos.
