“Da” și “Nu” sunt printre cele mai des folosite cuvinte din vocabularul nostru. Dacă ești părinte, nu faci excepție. Poți chiar abuza de cuvântul „Nu” atunci când setezi limite.
Pe cât de importante sunt regulile și limitele pentru cei mici, pe atât de importantă este și dozarea lor. Auzind prea des o interdicție, copilul tău devine defensiv și mai puțin receptiv la ceea ce vrei să îi transmiți.
Înlocuirea lui „Nu” cu alternative pozitive este încurajată în sistemele de educație alternativă, precum Montessori. Aceste modele se concentrează pe construirea unei relații sănătoase părinte-copil și predarea unor valori pe termen lung.
Află din următorul articol ce efecte are “Nu” asupra comunicării cu copilul tău și 5 alternative mai benefice pentru întreaga familie.
Efectele lui „Nu” asupra comportamentului copilului
Folosirea prea frecventă a lui „Nu” în interacțiunea cu copilul va destabiliza relația părinte-copil. Părintele poate fi perceput de copil ca o figură prea autoritară, un comandant, mai curând decât un ghid sau camarad.
Un comportament sau un cuvânt utilizat prea des devine obișnuință. Cu timpul, anticipând răspunsul negativ al părintelui, copilul poate începe să mintă sau să aibă comportamente dăunătoare.
De asemenea, cuvântul „Nu” induce stres și teamă. Copilul tău se poate simți mai tensionat și mai neîncrezător atunci când îți cere ceva sau ia inițiativa. El/ea poate asocia acest disconfort comunicării cu tine, devenind mai retras/ă, nesigur/ă și opozant/ă.
Există și modalități alternative de a pune limite celor mici, fără a folosi cuvântul „Nu”. Ele sunt mai eficiente pe termen lung și pot ajuta la crearea unei relații de încredere în familie.
5 alternative la “”Nu”” în comunicarea cu copilul
Excluderea lui „Nu” din vocabularul de parenting nu înseamnă și excluderea limitelor. Presupune doar o exprimare mai concretă și mai blândă a lor.
Iată 5 moduri de a-l înlocui pe „Nu” în comunicarea cu copilul tău:
Spune-i ce să facă în loc
Simon Sinek spunea despre creierul uman că nu este programat să perceapă negația. Asta înseamnă că atunci când folosești „Nu” înaintea unei acțiuni, atenția copilului tău va merge către acțiunea respectivă și nu către negație.
“Nu sări pe pat”, de exemplu, îi va atrage atenția asupra săritului pe pat și, probabil, asupra a cât este de distractiv pentru el/ea. Fără a fi urmată de o indicație clară, pozitivă, negația va creea confuzie și frustrare în copil.
Atunci când îți dorești ca fiul sau fiica ta să se oprească dintr-un anumit comportament, gândește-te la ceea ce aștepți ca el/ea să facă. Comunică-i ce ar trebui să facă, în locul a ce nu ar trebui. În felul acesta atenția va pica asupra acțiunii dorite de tine. Copilul va avea un reper clar și va ști ce se așteaptă de la el.
Adaptează spațiul
Un aspect deseori neglijat în setarea de limite pentru copii este acela al mediului înconjurător. Limitele vor fi mai greu de setat într-o cameră dezordonată, decât într-una bine structurată.
Ca să eviți să refuzi de prea multe ori cererile copilului și să devii o mașinărie de „Nu”-uri, adaptează spațiul de acasă.
Pune anumite obiecte sau jucării pe rafturile neaccesibile copilului și folosiți-le doar împreună. Mută obiectele ascuțite din raza copilului. Delimitează un spațiu pentru desen pe perete. Toate acestea sunt moduri de a ghida copilul spre comportamente specifice fără a ține lecții sau discursuri lungi.
Redirecționează copilul
Uneori, copiii au nevoie să fie redirecționați pentru a-și putea folosi energia eficient. Atunci când copilul tău face ceva nepotrivite sau nepermis, sugerează-i o alternativă concretă.
O redirecționare poate suna așa: “Văd că îți dorești să te joci cu mingea acum, dar suntem în interior. Putem folosi jocurl cu popice mai bine.” Cel mai bine este să te implici tu într-un joc scurt cu el/ea, să citești o poveste sau să faceți o activitate scurtă împreună.
Doar redirecționând copilul, vei evita folosirea unui „Nu” categoric și puteți avea parte și de un moment valoros de conectare.
Oferă un timp pentru limită
Atunci când copilul aude doar “”Nu împinge”, “”Nu fugi”, “”Nu țipa” și alte directive similare, fără alte repere, poate deveni anxios. Odată instalată o stare de tensiune, și receptivitatea lui/ei la limite va scădea.
Reformulează exprimarea negativă în termeni pozitivi, spunând ce ai vrea ca el/ea să facă. De asemenea, oferă și un reper de timp pentru situația actuală. De exemplu, “Acum este ora de somn. Putem cânta la tobă după ce te trezești. Unde vrei să găsești toba când te trezești?”
Este important ca atunci când îi oferi copilului un timp când va putea face ceea ce își dorea, să respecți ceea ce i-ai spus. Este posibil ca dorința să se fi consumat, însă va căpăta mai multă încredere dacă va vedea că îți ții cuvântul dat.
Folosește cuvinte-semnal în situații urgente
“”Nu”” este un cuvând ce induce panică și îi poate face pe cei mici să se blocheze în situații urgente. Te poți gândi la câteva cuvinte care îl pot înlocui pe „Nu” în comunicarea cu copilul tău, atunci când îți dorești să oprești pe loc un comportament.
Poți alege un semnal sau cod succint, prin care copilul să poată înțelege rapid să este nevoie să se oprească. Spre deosebire de simplul „Nu”, aceste cuvinte alternative vor activa mai degrabă acțiunea și cooperarea din partea celor mici, în situațiile serioase.
Aceste cuvinte-semnal pot fi “Stop”, “Stai”, “Oprește-te”. În unele situații și numele complet al copilului poate avea efectul unui cuvânt-semnal. Ele pot fi folosite în momentele potențial periculoase pentru copil sau cei din jur.
Cel mai des, copilul tău aude „Nu” din partea ta atunci când face ceva periculos, cere ceva exagerat sau are un comportament nepotrivit. Atunci când exprimarea negativă este rezervată situațiilor de urgență sau relativ rare, va avea un impact potrivit asupra copilului tău.
În schimb, atunci când folosești „Nu” zilnic, în interacțiuni dintre cele mai simple, poate avea un efect mai puternic. Adoptând alternative la simpla negație sau interdicție, poți crea o comunicare mai autentică și mai sănătoasă cu copilul tău.
