Ne-am născut sau am devenit ceea ce suntem? Orice dezbatere pe această temă trebuie să includă și conceptul de neuroplasticitate.
Măsura în care exersăm această abilitate a creierului își pune amprenta asupra multor aspecte din viața noastră. Progresul sau stagnarea în carieră, în relații sau la nivel personal au de-a face cu gradul de neuroplasticitate al fiecăruia.
Calea spre o bună neuroplasticitate este, deseori, oprită de convingeri limitative despre schimbare, creștere și stabilitate.
Află, în continuare, mai multe despre neuroplasticitate și despre miturile și convingerile limitative care te blochează.
Neuroplasticitate – ce este și la ce ne folosește?
Neuroplasticitatea reprezintă, pe scurt, abilitatea creierului de a se adapta. Ea se referă la capacitatea lui de a-și modifica activitatea și chiar structura ca răspuns la experiențele interne ori externe.
Primele observații și studii despre neuroplasticitate au fost făcute în domeniul clinic. De neuroplasticitate ține și capacitatea creierului de a se reface după o leziune, producerea de noi neuroni (neurogeneza) și reorganizarea cerebrală în cazul pierderii unei funcții.
În domeniul sănătății mintale, creșterea post-traumatică, reziliența și cultivarea unei mentalități de creștere țin de neuroplasticitate. Ea face posibilă schimbarea modului de gândire, a comportamentului și achiziționarea unor obiceiuri mai sănătoase.
Totuși, deseori ne punem piedici inconștiente prin convingeri limitative despre cum nu ne putem schimba sau cum odată cu înaintarea în vârstă și rațiunea noastră are de suferit.
Mituri despre neuroplasticitate
Se spune că primul pas spre schimbare este să crezi că te poți schimba. În timp ce creierul are abilitatea de a se adapta, o putem bloca, fără să ne dăm seama, prin mituri și convingeri limitative pe care le perpetuăm.
Iată câteva dintre aceste mituri și demistificarea lor:
Așa sunt și nu mă pot schimba.
Desigur, unele dintre trăsături, precum temperamentul sunt înnăscute. Psihicul nostru, însă, este dinamic și se poate modifica în funcție de experiențe, cerințe și învățare.
Schimbarea se poate simți, la început, foarte incomod. De aceea o putem evita, chiar și atunci când este o schimbare în bine. Prin neuroplasticitate, avem în mod natural baza pentru schimbarea de sine, peste care se poate construi prin voință și încredere.
După o vârstă nu te mai schimbi.
Multe persoane ajung să se simtă blocate urmând acest mit. Deși există domenii sau aspecte care devin mai complexe cu vârsta, creierul nostru nu este programat pentru stagnare. Dimpotrivă, el are o capacitate foarte mare de adaptare, modelare și reacție la stimuli.
Având neuroplasticitate, el poate acumula noi informații, se poate adapta și redefini la nivel structural. Această abilitate poate avea nevoie de mai multă întreținere la vârsta adultă, însă ea nu se pierde.
Doar dacă ai un talent înnăscut poți avea succes
Un mit care te poate ține pe loc este și acesta, conform căruia succesul este rezervat persoanelor cu un talent înnăscut. El implică și ideea că abilitățile pe care le ai la naștere sunt rigide și nu pot suferi modificări.
Setul de abilități cu care ne naștem servește ca predispoziție spre anumite domenii. Ceea ce va prinde cu adevărat formă în viața ta va fi ceea ce hrănești și exersezi. Creșterea sau regresul unei abilități ține de neuroplasticitate.
Miturile despre neuroplasticitate sau despre orice altă caracteristică personală pot oferi un confort de moment. Depășirea lor și asumarea responsabilității reale pentru propria creștere te vor ajuta, pe termen lung, să ajungi la obiectivele pe care ți le-ai propus.
5 lucruri despre neuroplasticitate pe care trebuie să le știi
Despre neuroplasticitate se scrie și se discută din ce în ce mai mult în domeniul sănătății mintale, fiindcă ea poate fi cheia vindecării și dezvoltării personale pe termen lung.
Este o abilitate naturală a creierului.
Fiecare dintre noi este înzestrat cu neuroplasticitate. Ea este o capacitate a creierului de a se regenera și adapta, capacitate pe care o au, în mai mică sau mai mare măsură și ale organe din corpul nostru. Mai multe procese ale funcționării cerebrale țin de neuroplasticitate. Așadar, se pune problema gradului de neuroplasticitate pe care fiecare persoană în are, nu dacă aceasta există.
Se poate exersa pe parcursul vietii.
Când studiile despre neuroplasticitate erau încă incipiente, a apărut ideea conform căreia copilăria este perioada de neuroplasticitate, iar creierul adult își pierde abilitatea de învățare. Cercetările recente arată că există așa-numitele perioade critice pentru neuroplasticitate, care pot fi accesate pe parcursul întregii vieții. Deși ea este mai puternică în primii ani de viață, când și creierul este mai sensibil la schimbări, nu se pierde pe timpul maturizării, mai ales dacă este antrenată.
Poți menține o bună neuroplasticitate învățând abilități noi.
Este adevărat că odată cu trecerea timpului putem deveni mai prinși în viața de zi cu zi și mai puțin curioși/oase în legătură cu lucrurile din jur. Învățarea de noi abilități, fie ele complexe sau simple, menține un nivel bun de neuroplasticitate. Fiind expus proceselor de învățare, erorilor, noutății, creierul își menține activă capacitatea de adaptare. Fie că înveți o limbă străină, să cânți la un instrument sau pictezi, orice experiență nouă și provocatoare poate fi un exerci’iu de neuroplasticitate.
Este o capacitate diferită pentru femei și bărbați.
Deși gradul de neuroplasticitate nu depinde neapărat de sex, femeile pot fi mai expuse schimbărilor (ex. sarcina și nașterea), folosind mai des această abilitate. Neuroplasticitatea depinde de o serie de factori precum vârsta, sexul, evenimentele de viață și particularitățile fizice. Fluctuațiile hormonale, de pildă, influențează gradul de neuroplasticitate, atât la femei, cât și la bărbați.
Neuroplasticitatea infirmă teoria emisferelor cerebrale.
Ideea că unele persoane folosesc emisfera cerebrală stângă, în timp ce altele o folosesc pe cea dreaptă este răspândită în credințele populare. Există, cu siguranță, predispoziții spre o zonă sau alta. Studiile au artătat, în schimb, că neuroplasticitatea permite creierului să folosească abilitățile ambelor emisfere, în funcție de cerințele situației. O persoană “logică” poate demonstra îndemânare artistică în contexte specifice și viceversa. De asemenea, neuroplasticitatea permite cultivarea ambelor arii, prin efort susținut.
Dincolo de poveștile inspiraționale ale persoanelor care s-au recuperat după leziuni cerebrale grave, neuroplasticitatea te poate ajuta să îți îmbunătățește abilitățile și viața de zi cu zi. Observând și depășind convingerile limitative despre posibilitățile de schimbare, poți ajunge la varianta de sine pe care ți-o dorești.
