Nu am făcut lucrurile suficient de bine.
Nu voi reuși la fel ca alții.
Nu sunt atât de bun pe cât spun ceilalți.
Aceste idei sunt specifice unei persoane cu o autocritica ridicată. Un dialog interior prea critic poate fi sursa disconfortului fizic și a dezechilibrelor emoționale.
Autocritica, spre deosebire de conștiința de sine, induce stări de rușine, presiune și neîncredere în forțele proprii. Literatura de specialitate recunoaște rolul acesteia în dezvoltarea simptomelor de depresie și anxietate, printre alte provocări din sfera sănătății mintale.
În articolul următor, poți afla ce înseamnă autocritica, cum te afectează și cum o poți aborda în relația cu tine însuți.
Ce este autocritica?
Autocritica este tendința unei persoane de a gândi și vorbi despre sine într-o lumină negativă. Ea are de-a face cu ideile internalizate despre sine, cu standardele personale și sociale.
O persoană autocritică își poate minimiza talentele, se poate descrie pe sine într-un ton depreciativ și poate avea dificultăți în a primi complimente. El/ea are și o frică destul de mare de eșec, ajungând să aibă un comportament perfecționist.
Autocritica poate apărea ca o modalitate de evitare a eșecului. În mod paradoxal, ea ajunge să cauzeze blocaje mentale și emoționale, afectând performanța persoanei autocritice.
Autocritica și efectele sale
Autocritica puternică își pune amprenta asupra stării tale de bine, atât fizice, cât și mentale. Dacă tinzi să fii critic/ă cu tine însuți, poți experimenta:
- procastinare;
- dureri de cap, stomac, mușchi, fără o cauză identificabilă;
- oboseală cronică;
- anxietate crescută;
- probleme de somn și/sau alimentație;
La fel ca și alte dificultăți din sfera emoțională, și autocritica îți influențează sănătatea, inclusiv cea fizică. Ea contribuie la crearea unei stări constante de tensiune internă, ce îți afectează dispoziția și randamentul.
5 moduri de a aborda autocritica
Autocritica poate fi depășită cu ajutorul psihoterapiei sau consilierii, într-un proces de autocunoaștere și creștere personală.
Dacă simți, însă, și nevoia unor sfaturi practice, abordările de mai jos, sunt pentru tine:
Cunoaște-ți criticul interior
Cu toții avem un dialog intern zilnic – legat de noi înșine, de relațiile noastre și de lume în general. Acest dialog poate lua atât o formă pozitivă, cât și una negativă.
Pentru persoanele cu o autocritica ridicată, vocea interioară acuzatoare, care face judecăți și împarte sentințe este foarte puternică. Acest critic intern poate umbri alte aspecte ale personalității și vieții tale, fiind foarte activat.
Gândește-ți lumea interioară într-o manieră personificată și încearcă să îți cunoști mai bine criticul interior. Cu vocea cui seamănă vocea lui/ei? Ce rol are el în viața ta intrioară? Când a căpătat o putere atât de mare asupra ta?
Făcând acest exercițiu, poți aborda autocritica într-un mod mai sigur, poate chiar jovial. De asemenea, poți obține indicii despre sursa ei, făcând pași spre a o depăși.
Observă gândurile auto-critice automate
De multe ori, autocritica se întâmplă inconștient. Deși gândurile sau ideile sunt conștiente, declanșarea lor te poate lua prin surprindere.
Ideile automate despre sine sunt idei internalizate despre cine și cum ar trebui să fii. Îndreaptă-ți atenția spre situațiile în care tinzi să fii mai critic/ă față de tine și ce gânduri apar. Acestea te vor ajuta să conștientizezi, să înțelegi și să depășești autocritica.
Conștientizarea a ceea ce este inconștient poate fi dificilă dacă nu ai exercițiu în această direcție. Începe prin a fi atnet/ă la propriul corp, la senzațiile pe care le ai și chiar la cum ți se schimbă poziția.
Notează ceea ce observi și observă pattern-urile care se formează. În acest mod, poți avea acces la ideile internalizate despre tine și poți începe să le schimbi.
Folosește idei paradoxale
Dacă simți că o abordare mai puțin ob ișnuită te-ar putea ajuta să depășești autocritica, indicațiile paradoxale pot fi potrivite pentru tine.
O abordare paradoxală asupra criticii de sine este acceptarea/exagerarea autocriticii până la crearea unei situații absurde. De exemplu: “Nu o să mă descurc bine la interviul de azi” poate primi un răspuns intern de “Ok, hai să vedem câte interviuri pot pierde?”.
Poți aborda autocritica în mod paradoxal dacă simți că ai început să faci pace cu ea. O astfel de raportare la autocritica îți poate fi benefică pentru că reduce stresul, minimizează gravitatea situației și îți antrenează gândirea creativă.
Ține un jurnal al compasiunii de sine
Compasiunea față de sine și autocritica sunt opuse. De aceea, antrenând un pol, poți reduce activitatea celuilalt.
Ca să poți gestiona mai bine și depăși autocritica, îi poți antrena opusului: compasiunea de sine. Aceasta înseamnă tocmai acceptarea rezultatelor prezente și cultivarea unei atitudini blânde față de propria persoană.
Ține un jurnal al compasiunii de sine. Notează complimentele și feedback-ul pozitiv din partea celorlalți, rezultatele bune și orice aspecte ale vieții cu care te simți mulțumit/ă. Începe prin a nota 1-2 aprecieri la adresa ta și adaugă mai multe cu fiecare zi.
Prin scris în sine, vei începe să te gândești și la calitățile tale, ceea ce va scădea autocritica.
Practică recunoștința
În ritmul alert al lumii moderne, este foarte ușor să consideri lucrurile bune normale, firești, fără a vedea efortul din spatele lor. Deși autocritica te împinge să faci întordeauna mai mult, este important să îți iei momente de repaus și recunoștință.
Pentru câteva minute pe zi, fă loc în mintea ta câtorva lucruri, persoane, aspecte, momente din viața ta care te fac să te simți recunoscător/oare. Deși poate părea prea puțin, cu timpul, vei observa că ai deja strictul necesar și chiar mai mult decât atât.
Studiile asociază recunoștința cu o stare mai bună emoțional, fizic și mental. Aceasta funcționează ca un balsam pentru stările de anxietate și este un instrument foarte bun în lupta cu autocritica.
Dacă ai experimentat sau experimentezi autocritica în prezent, ești, probabil mai conștient/ă de efectele sale dăunătoare. Deși este confundată uneori cu evaluarea de sine sau cu conștiința de sine, atunci când tinzi să te depreciezi, poți avea un blocaj.
Cea mai sănătoasă metodă de a depăși autocritica și perfecționismul care vine odată cu ea, este psihoterapia sau consilierea. Aceasta te poate ajuta pe termen lung, modificând pattern-ul de relaționare și ideile internalizate despre tine.
Punând în aplicare, însă, sfaturile de mai sus, poți începe vindecarea de autocritica excesivă. Acestea pot chiar completa un proces terapeutic deja început, susținându-ți parcursul.
