Pedeapsa este o metodă educativă cu care mulți părinți erau disciplinați în propria copilărie. De aceea, poate fi dificil să găsești o alternativă la pedeapsa “eficientă”. Răspunsurile se află în principiile educației cu blândețe.
Pedeapsa se dovedește ineficientă pe termen lung, în educația copiilor. Studiile recente subliniază rolul pedepsei fizice în crearea și menținerea problemelor de comportament ale copiilor.
Deși pedepsele par foarte la îndemână, ele pot fi înlocuite cu metode educative mai sănătoase și mai eficiente pe termen lung.
Află din acest articol de ce este bine să eviți pedeapsa în educația copilului tău și cum o poți face, menținând limite sănătoase.
De ce să eviți pedeapsa în educația copilului tău?
Pedeapsa este definită în dicționarul APA astfel: “ o situație sau acțiune dureroasă sau nedorită din punct de vedere fizic ori psihologic, impusă ca penalizare unui vinovat real sau perceput”.
În educația copilului, o pedeapsa este o măsură aplicată de părinte, cu scopul de a face copilul să se simtă rău pentru ceva ce a zis sau făcut. Vinovăția poate fi baza responsabilizării, însă pedeapsa ajunge să fie percepută mai des ca ostilitate, decât tehnică educativă.
Un parenting punitiv creează, cu timpul, dificultăți de relaționare și exteriorizare copiilor, aceștia ajungând să experimenteze un nivel crescut de stres. Pedeapsa devine cu atât mai ineficientă, cu cât copiii experimentează anxietate și stări depresive.
O alternativă eficientă și benefică pentru dezvoltarea copiilor este concentrarea pe consecință în loc de pedeapsă. Deși acestea sună asemănător, cele două practici sunt diferite și au efecte opuse în formarea celor mici.
Pedeapsa și consecința: diferențe
Educația cu blândețe nu înseamnă lipsa limitelor. Dimpotrivă, aceasta încurajează limitele setate sănătos. O parte esențială a acestora este aplicarea unor consecințe, în loc de pedepse.
- Consecința este un efect natural al acțiuni, pedeapsa este o dovadă de putere a adultului;
- Consecința sunt cunoscută copilului, pedeapsa apare inopinant;
- Consecința incurajează învățarea, pedeapsa deconectează emoțional;
- Consecința permite colaborarea cu cei mici, pedeapsa plasează responsabilitatea doar asupra lor.
Diferențele între cele două țin de modul în care sunt aplicate și de poziționarea adultului față de copil.
O relație în care copilul este văzut ca subordonat poate da naștere unor comportamente problematice din partea acestuia. O relație în care copilul este văzut ca discipol îl va face pe acesta să se simtă mai în siguranță.
Cum setezi limite evitând pedeapsa?
Disciplinarea copilului este deseori asociată cu pedeapsa sau corecțiile fizice. Totuși, există alternative mai sănătoase. Ele te ajută să setezi reguli fără a știrbi conexiunea cu fiul sau fiica ta.
Comunici de la început consecințele
Atunci când copiii cunosc consecințele acțiunilor lor, simt că au control asupra situației și comportamentului lor. Știind că unele acțiuni pot fi periculoase sau nepotrivite, ei pot alege să se oprească sau să continue.
Dacă nu se opresc, vor experimenta consecința pe care o cunosc deja. Neștiind ce consecințe naturale au anumite acțiuni, copilul se poate simți dezorientat, compleșit sau anxios. Aceste sentimente sunt rădăcina unor comportamente mai degrabă problematice, precum opoziționismul.
Vorbește-i copilului despre limite și despre posibilele consecințe ale comportamentului său. De exemplu, dacă iese afară fără geacă poate răci și nu va mai ieși la joacă. Dacă îi lovește pe ceilalți copii sau le ia jucăriile, ei nu își vor mai dori să rămână în preajma lui/ei.
Prioritizezi limitele
În funcție de reacția ta, ca părinte, la anumite comportamente, copilul se orientează legat de ce este potrivit/acceptat/dorit d ela el. Dacă reacțiile părintelui sunt la fel de intense în situațiile minore, precum și în situațiile importante, el/ea își pierde punctul de reper.
Prioritizează limitele pe care le pui copilului și reacțiile la diferite situații. Dacă a spart un pahar, din greșeală este mai puțin important decât plecatul de la școală. Adaptează-ți reacțiile, tonul și cuvintele la gravitatea reală a situației.
Făcând și excepții de la limite sau reguli, încurajezi, de fapt, respectarea limitelor majore. Copilul tău își poate crea repere legat de ce este grav și ce este minor, fiind mai dispus/ă să respecte limitele importante.
Respecți limitele setate
Copiii au nevoie de predictibilitate. Dacă setezi o limită “la nervi” sau aplici o pedeapsa exagerată, este posibil să nu o mai menții după ce trece tensiunea de moment.
Amenințând copilul sau punând limite peste care chiar tu treci îți va reduce credibilitatea în fața copilului. El/ea va fi mai puțin dispus să asculte ceea ce îi spui și va simți că regulile nu sunt de adevărat importante.
Setează limite rezonabile, pe care să le poți menține în primul rând tu. De exemplu, dacă îi spui că nu veți mai pleca în vacanța plănuită, plătită deja, probabil nu vei respecta “pedeapsa”. Mai realist este să amâne o întâlnire cu prietenii sau să refuzi un drum cu mașina, lucruri accesibile și ție.
Rămâi alături de copil
Una dintre cele mai frecvent aplicate, este pedeapsa care implică îndepărtarea de copil: “dacă nu vii, te las aici” sau “du-te în camera ta”. Aceste pedepse cresc distanța emoțională înre tine și fiul/fiica ta și îi pot creea un atașament nesigur (anxios).
Atunci când copilul are nevoie de o pauză sau este scos din activitate din cauza unui comportament nepotrivit, nu îl lăsa singur. Rămâi alături de el/ea, în proximitate și poți iniția chiar o activitate impreună, care să vă conecteze.
Atunci când copilul rămâne singur, el nu reușește să proceseze complet/corect situația în care se află. Deși pentru tine, ca părinte, este clar că vrei să îl responsabilizezi, cel mic se poate simți respins sau abandonat.
Deși pedeapsa poate funcționa mai rapid, ea se dovedește mai degrabă dăunătoare pe termen lung. Consecința, spre deosebire de pedeapsa, îl responsabilizează pe copil. Simțind că poate alege cum să se comporte și ce consecințe să suporte, el/ea va deveni mai receptiv/ă la limite.
Pedeapsa îl face pe copil să se simtă singur sau agresat, rănit de părinte. Discuțiile calme și respectarea consecințelor naturale ale comporatmentelor îl vor ghida și îi vor spori conectarea cu adultul.
