Multe dintre dificultățile cu care vin familiile în cabinetul psihologului au la bază bariere de comunicare. Acestea sunt blocaje ce afectează sănătatea mintală a adulților și a copiilor deopotrivă.
Ca părinte, este important să poți comunica eficient cu fiul sau fiica ta, încă din anii de grădiniță. Construind o relație bazată pe încredere și arătând disponibilitate pentru copil, poți evita instalarea unor bariere în comunicare.
În articolul următor, poți afla mai multe despre cele mai frecvente 5 bariere în comunicarea părinte-copil și 5 modalități de a le depăși.
Ce înseamnă bariere în comunicare?
O barieră este, în termeni generali, o restricționare. Dicționarul APA pune acest termen în context psihologic drept: piedică mentală, emoțională sau de comportament ce limitează o persoană sau un grup.
Așadar, bariere în comunicare pot fi orice blocaje sau ziduri emoționale pe care le ridici în interacțiunea cu copilul tău. De la critica excesivă, la deconectare sau distragerea atenției, adulții pot pune o mulțime de bariere în comunicarea cu proprii copii.
Aceste bariere pot veni și din partea copilului, mai ales a preadolescentului sau adolescentului. Pe baza nevoii de independență, a propriei personalități sau experiențelor trecute cu părinții, copilul poate comunica mai mult sau mai puțin autentic.
Cu cât bagajul emoțional al unei persoane este mai încărcat, cu atât vor exista mai multe bariere în comunicare. Aceste bariere îngreunează găsirea de soluții și cresc distanța emoțională între tine și copilul tău.
5 bariere frecvente în comunicarea cu copilul tău
Pentru a deveni bariere în comunicare, comportamentele trebuie să se repete destul de des și să fie relativ greu de conștientizat și controlat. Nu fiecare ridicare a tonului sau moment sensibil va fi considerat o disfuncționalitate a familiei.
1. Amenințări, vinovăție, critică
Uneori, din dorința de a opri un comportament sau de a-ți motiva copilul, poți aplica metodele clasice de disciplinare: pedepse, ultimatum-uri, amenințări sau vinovăție.
Câteva expresii din această categorie sunt: “M-ai supărat când ai făcut asta”, “Nu ai reușit din prima, mai bine renunți” sau “Dacă nu îți faci temele până vin, îți iau telefonul”. Acestea creează bariere în comunicare prin rigiditate. Sunt expresii ale propriilor așteptări sau dorințe, și nu încurajează comunicarea deschisă.
2. Prăpastia tehnologiei
Noile generații au tehnologia la dispoziție zilnic, iar aceasta este deja o parte firească a vieții lor. În cazul preadolescenților sau adolescenților, Social Media este un întreg spațiu de socializare și afirmare de sine.
Pentru părinții care au întâlnit tehnologia mult mai târziu, importanța tehnologiei este mai mică. Pe acest subiect, se pot isca discuții aprinse, iar diferența de experiență cu tehnologie creează bariere în comunicare.
3. Sfaturile nesolicitate
Din dorința de a-i ajuta pe cei mici, le poți oferi, uneori, indicații sau sfaturi când nu este nevoie de ele. Sfaturile nesolicitate generează bariere în comunicare mai ales pentru preadelescenți și adolescenți care au nevoie să se simtă capabili și independenți.
Totuși, și la vârste mai mici, oferirea de soluții imediate, explicații și direcții, inhibă participarea activă a copilului, îi scade stima de sine și crește distanța emoțională.
4. Supra-implicarea sau retragerea emoțională
Fie că tinzi să fii un părinte supra-implicat sau unul neimplicat, niciuna dintre aceste extreme nu este sănătoasă pentru sănătatea familiei.
Supra-implicarea poate duce la intruzivitate și stârnește rezistență din partea copilului. De asemenea, copilul cu un părinte neimplicat, se poate simți singur și compleșit. Ambele abordări aduc bariere specifice în comunicare, precum defensivitate, minimizarea problemelor sau auto-izolare.
5. Comunicare unilaterală
Una dintre cele mai frecvente bariere în comunicarea părinte-copil este interacțiunea unilaterală. În această relaționare, una dintre părți deține controlul, autoritatea, iar cealaltă este sau se dorește a fi pasivă.
În general, ea se întâmplă dinspre părinte spre copil, cu așteptarea ca acesta din urmă să nu obiecteze. Sunt, însă, și situații în care copilul deține controlul, iar părintele pare să nu aibă un input în comunicare.
O comunicare anevoieasă între părinți și copii este o comunicare deficitară, ce poate genera stres și neîncredere ambelor părți. De aceea, este important să îți schimbi perspectiva și să urmezi câteva principii ale relaționării sănătoase.
Cum ajungi la o comunicare fără bariere cu copilul tău?
O comunicare sănătoasă, fără bariere, se construiește în timp. De aceea, este foarte important să aplici principiile de mai jos în mod constant, o perioadă mai lungă pentru a vedea îmbunătățiri.
Alege momentul potrivit
Deși multe comportamente sau atitudini ale copilului tău pot ajunge la tine drept sfidări sau opoziționism, nu este întotdeauna necesară disciplinarea. În plus, nu întotdeauna este un moment potrivit pentru “lecții”, deoarece receptivitatea copilului nu este întotdeauna aceeași.
Prioritizează limitele pe care vrei să le pui și alege momentele potrivite pentru discuțiile serioase. Atunci când copilul primește o reacție puternică și atunci când face ceva minor și atunci când încalcă reguli importante, își poate pierde încrederea în adult.
Fii curios/oasă despre lumea copilului tău
Poate unul dintre cele mai importante principii ale comunicării eficiente este curiozitatea față de celălalt. Copilul tău are propriile percepții și propriile experiențe, pe care le procesează diferit de tine.
Petreceți timp de calitate împreună, faceți lucruri care îi plac lui/ei și pune întrebări atunci când îți povestește despre prieteni sau preocupări. Doar ajungând să îți cunoști copilul, ca persoană, poți trece peste unele bariere în comunicare și poți înțelege punctul lui/ei de vedere.
Încurajează-i exprimarea
Încurajează întotdeauna feedback-ul copilului față de o situație. Fii pregătit/ă să primești și tu feedback, deoarece chiar comportamentul sau atitudinea ta pot fi uneori o sursă de stres pentru el/ea.
Înainte de a oferi o soluție, de a critica sau de a încerca să îl/o convingi să procedeze într-un anumit fel, ascultă-i perspectiva. Întreabă ce ar avea nevoie, cum se gândește să procedeze în situația respectivă și oferă sfaturi dacă situația este serioasă sau dacă sunt cerute. Astfel, încurajezi conectarea emoțională și încrederea.
De cele mai multe ori, existanța unor bariere în comunicarea părinte-copil nu este conștientizată. Ceea ce se simte este efectul acestor bariere: conflicte dese, neîncredere, deconectare emoțională.
Dacă întâmpini dificultăți de comunicare în familie sau simți că unele situații te depășesc, poți începe un proces terapeutic individual sau de familie. Specialistul va aborda situația cu obiectivitate, fără judecăți, permițându-ți să descoperi și să depășești propriile blocaje emoționale.
