Furia este, poate, una dintre cele mai puțin înțelese și acceptate emoții umane. Asta se întâmplă fiindcă este intensă și, uneori, greu de anticipat. Furia necontrolată, însă, poate afecta relații importante, precum cea părinte-copil.
În cultura noastră, suntem obișnuiți să asociem furia cu agresivitatea și pericolul. De aceea, încercăm să o reprimăm, minimizăm sau ignorăm. Ca părinte, în schimb, te întâlnești cu situații în care este greu să îți conții nemulțumirea sau revolta.
În articolul următor, poți citi mai multe despre ce semnifică furia. Află modurile sănătoase sau mai puțin sănătoase în care o exprimi față de copilul tău, și tehnicile prin care să o stăpânești.
Furia – emoție sănătoasă sau toxică?
Furia face parte din cele 5 emoții umane de bază – bucurie, tristețe, frică, furie, dezgust.
Acestea sunt emoții pe care le trăim cu toții, încă de la naștere, într-o măsură mai mare sau mai mică. Odată cu maturizarea, apar nuanțe ale acestor emoții. De exemplu, dezamăgirea este o sub-emoție din sfera tristeții.
Fiind emoții primare, acestea acționează ca repere care ne permit să navigăm lumea într-un mod cât mai potrivit nouă. Furia apare, cel mai adesea, atunci când ni s-a încălcat o limită personală.
Ea poate fi direcționată spre o persoană, spre o situație sau spre noi înșine. Cu ajutorul furiei, poți afla unde experimentezi un blocaj, ce situații te nemulțumesc și ce este important pentru tine.
În funcție de context, de personalitatea fiecaruia, exprimarea furiei poate arăta diferit de la o persoană la alta.
3 stiluri în care poți exprima furia în relația cu copilul tău
În literatura de specialitate, există mai multe moduri de recunoaștere și clasificare a furiei. Am detaliat, mai jos, 3 stiluri generale de exprimare a furiei, în care te poți recunoaște în conflictele cu fiul sau fiica ta:
- Furia intrinsecă (Anger-in) – acest tip presupune exprimarea slabă a furiei și interiorizarea stării de tensiune.
- Furia extrinsecă (Anger-out) – reprezintă exprimarea exterioară a furiei, în mod fizic sau verbal, prin lovituri, aruncări, înjurături sau critică.
- Furia controlată (Anger control) – este o tendință generală de a aborda cu calm și înțelegere situațiile limită, bazându-se pe gestionarea furiei și auto-liniștire.
Dintre aceste stiluri, cel mai eficient este cel de-al treilea. Furia este exprimată controlat și se pot avea în vedere opiniile și situațiile fiecărei părți implicate. Acest mod de exprimare a furiei este și cel mai potrivit în relația cu copilul.
Este important să nu îți reprimi furia în anumite situații legate de copil. Cu toate acestea, agresivitatea sau critica pot avea un impact negativ major. Furia controlată este cea mai potrivită modalitate de a-ți arăta nemulțumirea, fără a-i provoca teamă copilului.
Cum să îți gestionezi furia în relația cu copilul tău?
Există modalități diverse de a-ți gestiona furia, iar primul pas în a le aplica este să recunoști că ai un moment de “sensibilitate”. Imediat după aceea, poți aplica metodele următoare:
Ia o pauză
Urmează sfatul pe care probabil în dai des și copilului tău: Ia o pauză. Dacă simți că te o situație te înfurie foarte tare sau că răbdarea ta și-a atins limita, oprește interacțiunea cu copilul. Lecțiile pot fi oferite doar în momentele de calm.
Roagă pe altcineva să stea cu el sau ia pur și simplu o pauză de la subiectul pe care discutați. Revino asupra problemei atunci când ai mintea mai limdepe și când poți discuta dintr-un spațiu interior mai calm.
Recunoaște ce te “aprinde”
Dacă ți se întâmplă des să te înfurii în relația cu copilul tău, este posibil să ai câteva triggere expuse. Acestea sunt părți din tine sau din propria copilărie cu care nu ai făcut încă pace. Ele ies la suprafață mai ales în situațiile tensionate din familie.
Urmărește momentele în care tinzi să te înfurii mai repede sau în care în este cel mai greu să te controlezi. După un timp, vei observa un pattern care te poate duce spre o rană emoțională proprie. Odată observată și înțeleasă, furia față de copil va fi mai ușor de controlat.
Folosește tehnici de împământare
Când suntem foarte furioși tindem să spunem că “vedem roșu în fața ochilor”. Momentele de furie sunt intense și ne împiedică să gândim clar. Când simți că te aprinzi mai mult decât este cazul, reconectează-te la mediul din jurul tău folosind o tehnică de împământare.
De exemplu, îți poți muta focus-ul pe respirație, numărând fiecare expir.
O altă tehnică de împământare este observarea obiectelor din jur prin metora 5-4-3-2-1. Numești 5 obiecte/culori/persone pe care le vezi, 4 lucruri pe care le poți auzi, 3 pe care le atingi, 2 mirosuri pe care le simți și 1 gust pe care îl simți. Această metodă te reconectează cu rpopriul corp și te ajută să te calmezi.
Vorbește-i copilului despre furie
În momentele de calm, nu ezita să îi vorbești copilului tău despre furie. Prin felul în care te vede pe tine trecând peste momentele tensionate, copilul va învăța cum să o facă, la rândul lui. Dacă te-a văzut furios/furioasă, va înțelege ce s-a întâmplat și poți evita situația în care se auto-învinovățește.
De asemenea, citindu-i și vorbindu-i copilului despre furie, poți învăța și tu noi perspective. Poate fi un bun exercițiu de back to the basics, care îți va reaminti că furia este firească și importantă în dezvoltarea noastră. Ea devine disctructivă doar dacă nu este gestionată corect.
Începe un proces de psihoterapie
Cea mai eficientă și sănătoasă metodă de a-ți gestiona mai bine furia în relația cu copilul rămâne implicarea într-un proces terapeutic. Cu ajutorul specialistului, poți explora și descifra mai bine mesajele propriei furii.
Vorbind liber, într-un spațiu lipsit de judecăți, poți re-semnifica experiențe din trecut, astfel încât să îți ușurezi viața din prezent. Un proces terapeutic te va ajuta, pe termen lung, să faci mai bine față stresului și va îmbunătăți viața de familie.
Furia este importantă pentru a-ți recunoaște propriile limite și a trăi mai autentic. Fiind o emoție puternică, ea poate fi privită ca negativă, mai ales dacă apare în relația cu copilul. Cei mici, însă, au nevoie să învețe de la părinții lor cum să își gestioneze propriile emoții.
Un părinte care își reprimă furia, dar o exprimă în moduri indirecte sau acumulează frustrări își va învăța copilul să facă același lucru. De asemenea, un părinte exploziv, cu manifestări puternice ale furiei, poate oferi un model neproductiv copilului.
Cea mai sănătoasă abordarea a furiei este cea intermediară. Aceasta este exprimată prin cuvinte, dar este și controlată, astfel încât să nu amplifice conflictul. Poți cultiva acest mod de gestionare a furiei prin tehnici de moment sau prin psihoterapie personală.