Deși îl ignorăm uneori și ca adulți, un program sănătos de somn ne îmbunătățește starea fizică și psihică. În lipsa acestuia, copiii pot deveni irascibili, necooperanți și pot ajunge chiar la probleme de sănătate.
Cei mai capricioși când vine vorba de somn sunt preșcolarii. Dificultăți de somn pot apărea, însă, și în anii școlarizării sau la adolescență. Acestea pot avea atât implicații fizice, cât și psihologice și emoționale.
Adoptarea unui comportament adecvat la somn poate fi un cerc vicios. Problemele de somn ale copiilor creează frustrare părinților, iar aceștia din urmă devin mai puțin disponibili emoțional. Iar copiii se pot relaxa și pot dormi mai ușor când au disponibilitate emoțională din partea adulților.
În continuare, poți citi mai multe despre cum recunoști o problemă de somn la copilul tău, ce o poate cauza și ce poți face tu, ca părinte.
Cum recunosc o problemă de somn la copilul meu?
Este adevărat că nu orice provocare legată de programul de somn este automat și o problemă a copilului. Unele episoade pot fi izolate. Când vorbim despre comportamente negative de durată și constante, îți poți pune câteva întrebări.
Am trecut în revistă câteva situații specifice care pot semnala dificultăți mentale sau fizice ale copiilor la somn:
Trezirea în timpul nopții
Dacă copilul tău are un somn neliniștit, se agită și se trezește des, poate fi nevoie de mai multă atenție asupra stării lui. Trezirile nocturne pot fi efectul unui disconfort fizic (ex. Respirație dificilă) sau mental (ex. Frica de a fi părăsit). Un copil care nu se simte în siguranță va rămâne vigilent, fără a se putea relaxa complet.
Coșmaruri
Unele alimente, precum zahărul, cresc probabilitatea unor vise perturbatoare. Încărcătura emoțională este, însă, prezentă, mai ales în cazul coșmarurilor recurente.
Coșmarurile îi pot face pe copiii să se teamă de somn și poate fi nevoie de sfatul specialistului, dacă acestea se repetă des.
Teroare nocturnă (pavoc norcturn)
Teroarea nocturnă este diferită de coșmar, copilul fiind imposibil de trezit sau liniștit pe moment. După ce episodul trece, copilul adoarme și nu își amintește ce a visat sua ce s-a întâmplat. Ca moment izolat, teroarea nocturnă nu pune probleme reale pentru stare copilului, însă devine îngrijorătoare când se repetă.
Dificultatea de a adormi
Mulți copii preșcolari sau școlari, au dificultăți în a adormi. Acestea sunt firești și necesită prezență de spirit din partea părinților. Dificultatea de a adormi poate fi considerată îngrijorătoare dacă este însoțită de episoade intense de plâns, de anxietate și conflict din partea copilului, semnalând o stare interioară negativă.
Provocările ce țin de somn sunt foarte diverse, mai ales la copiii mici. De aceea, ele au manifestări și cauze diferite, în funcție de personalitatea și situația fiecărui copil.
Problemele de somn la copii – cauze frecvente
Deși nu orice opoziție a copilului la somn este o problemă, atât comportamentele izolate, cât și cele constante au o cauză specifică. Aceasta poate fi una sau o combinație între cele de mai jos:
- Ora de somn nepotrivită, prea devreme sau prea târziu;
- O stare de anxietate crescută;
- Starea de spirit negativă a adultului;
- Fricile specifice vârstei (ex. Frica de întuneric);
- Lipsa unei rutine de somn;
- Un atașament nesigur cu adultul;
- Lipsa limitelor sănătoase în relația părinte-copil.
Oricare ar fi sursa dificultăților de somn ale copilului, o poți identifica prin joacă și conectare cu el. Oferă-i timp și spațiu să îți vorbească sau arate cum are nevoie să se întâmple lucrurile.
Există și câteva metode prin care îți poți ajuta fiul sau fiica să adoarmă mai ușor. Însă, poate cea mai importantă dintre toate este propria relaxare și așezare interioară.
Cum gestionezi problemele de somn ale copilului?
Mai jos, poți găsi și câteva strategii care te vor ajuta să abordezi optim dificultățile de somn ale copilului.
Setează o rutină optimă
Ritualurile sunt importante în procesul de învățare și echilibrare emoțională al copilului. Și somnul poate avea un ritual specific, gândit de adult, dar adaptat nevoilor copilului. Acesta îl va ajuta pe cel mic/cea mică să se relaxeze, să aibă încredere în tine, ca părinte și să coopereze.
O rutină optimă de somn nu este foarte lungă, poate dura aproximativ 30 min, în funcție de copil. Aceasta poate include cititul unor povești liniștitoare, ascultat muzică, mângâieri sau contact fizic. Încearcă, pe cât posibil, să rezervi acele activități specific momentului de somn, pentru a le da valența de ritual.
Vorbește-i copilului despre somn
Dacă întâmpinați probleme cu setarea unei rutine de somn, poți aduce acest subiect și în afara orelor respective. Puteți citi povești pe această temă, face jocuri imaginative sau cumpăra împreună accesorii pentru somn.
Întrebările directe tind să îi inhibe pe cei mici. Folosește, mai degrabă jocurile imaginative sau sugestiile ca să încurajezi exprimarea. Iar atunci când copilul îți vorbește despre experiența lui cu somnul, ascultă-l cu atenție. Chiar și în momente aparent banale, îți poate da indicii despre nevoile sale.
Fii atent/ă la propria stare emoțională
Copiii mici sunt foarte atenți la starea emoțională a adultului și o asimilează rapid. În momentele cu mare încărcare emoțională pentru tine, poți observa schimbări și în stările sau comportamentul copilului.
Cum ritualul de somn este despre relaxare și confort, starea emoțională a adultului este importantă. Poți decala ușor ora de somn, pentru a te destinde sau poți chiar menționa copilului despre emoțiile tale, fără detalii. Sau, poți apela la o altă persoană pentru a adormi copilul, desigur anunțăndu-l înainte.
Setează limite sănătoase copilului
Calitatea somnului la copii derivă și din nivelul de siguranță emoțională pe care îl simt. Limitele sănătoase sunt cele care conferă acest sentiemnt de siguranță celor mici. Dozajul optim de flexibilitate și fermitate le dă încredere în părinți și în mediu.
Deși frustrarea voastră, a părinților, poate fi mare atunci când copilul refuză să doarmă, evitați să fiți prea autoritari sau permisivi. Copiii se pot simți în pericol, pot începe să ducă un joc de putere cu voi și nu vor reuși să se relaxeze.
Capitolul somn este unul complicat pentru o parte din copii. Pentru unii acesta este o pauză nedorită de la distracție sau posibilitatea de a rămâne singuri. Aceste scenarii sunt creatoare de tensiune și anxietate pentru copil, făcându-i mai dificilă relaxarea.
Adultul este cel care îl poate ajuta pe cel mic să își regleze starea interioară. Rutinele păstrate constant și adaptate nevoilor copilului precum și starea emoțională calmă a părintelui îl ajută pe preșcolar să se destindă și să adoarmă.
