Anxietatea de separare apare frecvent la copiii mici. Ea începe să pună piedici atunci când copilul merge la grădiniță sau când apare bona. În aceste momente, este responsabilitatea părintelui să reevalueze situația și să încurajeze independența copilului.
De cele mai multe ori, anxietatea de separare este transmisă în familie. Fără să vrea, părintele anxios poate încuraja apariția ei devenind hiperprotectiv și controlând exagerat mediul copilului. Îngrijorarea părintelui este transmisă, astfel, copilului, care poate deveni dependent de adult.
Gestionată incorect, anxietatea de separare din copilărie este asociată cu dezvoltarea depresiei și tulburărilor anxioase mai târziu.
În articolul următor poți citi mai multe despre ce este anxietatea de separare, când devine un motiv de îngrijorare și ce poți face pentru a-ș ajuta pe micuțul tău.
Ce este anxietatea de separare?
Întâi de toate, anxietatea de separare este o parte firească a dezvoltării copilului. Ea apare în jurul vârstei de 6-8 luni și durează până spre 2-3 ani. Se poate prelungi până la vârste mai mari, în unele cazuri.
În această perioadă, copiii capătă mai multă conștiință de sine. Ei încep să înțeleagă că depind de grija părinților sau persoanelor foarte apropiate. Lipsa acestora poate fi trăită de copil ca un adevărat pericol.
În general, aceasta se ameliorează cu timpul. Există și unele atitudini sau dinamici familiale care pot amplifica anxietatea de separare a copiilor.
Cauze pentru anxietatea de separare la copii
Probabil ai observat deja că nu toți copiii ajung să aibă de-a face cu anxietatea de separare când rămân la grădiniță sau în grija altor persoane.
Anxietatea de separare este susținută de câțiva factori prezenți în familie:
- Atașamentul anxios al copilului. Cum spuneam mai sus, anxietatea de separare se poate transmite în familie, precum și stilul de atașament. Un părinte cu atașament anxios va găsi dificil să lase copilul singur, se va implica exagerat în activitățile lui și îl va proteja foarte mult. Copilul, la rândul lui, poate dezvolta un atașament anxios, caracterizat de frica de singurătate, neîncredere în forțele proprii și nevoie de validare.
- Dependența părintelui de copil. Uneori, separarea poate fi mai dificilă pentru părinte decât este pentru copil. Acest lucru se întâmplă în cazul părinților cu atașament anxios, dar nu numai. Pentru părintele care a petrecut ultimii 2 ani doar alături de copil sau cel care și-a dorit foarte mult acest rol, separarea poate fi un exercițiu greu de adaptabilitate.
- Mediul nesigur în care copilul rămâne. Alteori, anxietatea de separare a copilului poate avea de-a face cu mediul de la grădiniță sau înteracțiunea cu bona. Atunci când copiii nu se simt în siguranță, este firesc să aibă o reacție emoțională. Asigură-te că persoana în grija căruia rămâne cel mic este de încredere și că mediul de la grădiniță este potrivit pentru el/ea.
Atitudinea părinților este foarte importantă în depășirea anxietății de separare. Cu cât rămâneți mai calmi și mai încrezători, cu atât îi va fi și celui/ei mic/i mai ușor să se despindă.
Cum recunoști anxietatea de separare la copilul tău?
Anxietatea de separare poate lua multe forme, în funcție de caracteristicile fiecărui copil și fiecărei familii.
În majoritatea cazurilor, ea este manifestată prin:
- Plâns intens la separarea de părinte/îngrijitor;
- “Agățatul” de părinte la despărțire;
- Plâns nocturn;
- Refuzul de a dormi fără un părinte în preajmă;
- Interacțiune în principal cu părinții/îngrijitorii;
Momentele de despărțire pot deveni o sursă mare de stres pentru părinți atunci când copiii au anxietate de separare. Mai jos am adăugat câteva sfaturi pentru despărțiri mai line.
4 idei pentru a ușura anxietatea de separare a celor mici
Anxietatea de separare a copilului este, cu siguranță, ceva ce poate fi depășit. Iată ce poți face pentru a face pașii spre independență mai ușori pentru întreaga familie:
Pregătește copilul pentru separare
Fie că este vorba despre începerea grădiniței sau cunoașterea bonei, vorbește-i copilului tău despre ce urmează să se întâmple. Explică-i, cât mai simplu, de ce este necesară schimbarea (ex. Pentru că revii la serviciu) și ce va fi nevoie de partea lui/ei.
Este foarte important să îți amintești că tu ești în controlul situației. Evită să începi o negociere cu copilul în care să modifici termenii separării pentru a evita plânsul. Oferă-i opțiuni, dar nu uita că adultul are ultimul cuvânt în chestiunile majore.
Folosiți un ritual de separare
Începe un ritual de separare cu fiul sau fiica ta. Fie că aveți un mod special de a bate palma, un număr de îmbrățișări sau o poezie scurtă de despărțire, alegeți un ritual simplu.
Este important ca după ritual despărțirea chiar să se întâmple – tu pleci, iar copilul rămâne la grădiniță. Așadar, nu începe ritualul imediat ce ați ajuns la grădiniță, ci oferă-i câteva minute să se acomodeze.
Fă tu însuți pace cu separarea.
Resursele interioare ale părintelui sunt foarte importante pentru a depăși anxietatea de separare a copilului. Dacă ție încă îți este greu să petreci timp departe de copil, lui îi este, cu siguranță la fel de greu.
Alege o bonă sau o grădiniță cu care să te simți confortabil și alege momentul despinderii și în funcție de busola ta internă. Privește separarea copilului ca pe ceva sănătos pentru întreaga familie. Este o modalitate de a câștiga și tu, și copilul spațiu pentru propria creștere emoțională.
Setează-ți așteptări realiste
La fel ca orice proces, nici separarea de copil nu este scutită de așteptări sau rezultate dorite. Totuși, fiind vorba de un proces emoțional, este foarte important ca așteptările tale să fie realiste.
Despinderea, cel mai probabil nu se va întâmpla brusc, și va fi presărată cu plânsete, tantrumuri și momente de regres. În funcție de cum este gestionată adaptarea la grădiniță, poți întâmpina mai multă cooperare sau rezistență din partea copilului, pe termen lung.
Între copii și părinți există o legătură aparte încă de la naștere. Atât celor mici, cât și adulților le poate fi greu să petreacă timp separat. Deși disconfortul este firesc, anxietatea de separare gestionată incorect poate complica dezvoltarea emoțională a copilului.
Dacă simți că separarea de cel/cea mic/ă îți este dificilă sau că nu reușești să gestionezi plânsul, poți cere sfatului unui profesionist. Psihoterapeutul sau consilierul te pot ajuta să lucrezi cu propriile trăiri, astfel încât să devii un părinte mai bun pentru fiul sau fiica ta.
