O doză de maturitate emoțională este necesară în orice relație, fie că ești sau nu părinte. Ea devine cu atât mai importantă în relația cu fiul sau fiica ta. De ce? Pentru că de această relație va depinde dezvoltarea pe termen lung a celor mici.
Adulții deveniți părinți sunt maturi fizic. Lucrurile pot sta diferit la capitolul maturitate emoțională. În propria copilărie, părinții au primit sau nu conectarea necesară pentru a se dezvolta și afectiv.
Atunci când părinții au prea puțină maturitate emoțională, vor funcționa asemănător copiilor și adolescenților. Această funcționare schimbă raportul de forțe dintre copil și adult, creează nesiguranță și afectează creșterea copiilor.
În articolul următor, poți afla mai multe despre maturitate și imaturitate emoțională în relația cu copilul tău. Găsești și o listă cu dovezi de maturitate, care să te ajute să cultivi echilibrul în familie.
Ce înseamnă maturitate emoțională?
Conform DEX, cuvântul maturitate înseamnă o “stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur”.
Un alt sens al cuvântului este: “stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență).”
Dacă extindem termenul spre dezvoltarea emoțională, el se referă la capacitatea de a acționa conform vârstei adulte. O persoană cu maturitate emoțională va lua decizii echilibrate și va putea avea grijă de sine și de apropiați.
Maturitatea emoțională include și abilitatea de a fi responsabil pentru propriile trăiri. Printre altele, un părinte matur emoțional, va fi stăpân pe sine și va gestiona sănătos situațiile de viață. Un copil crescut de părinți maturi emoțional va căpăta, la rândul lui, maturitate emoțională.
În sens invers, o maturitate emoțională slabă va afecta abilitățile copilului de a-și gestiona propriile emoții.
Lipsa de maturitate emoțională: efecte asupra copilului
Ca părinte, vei trăi atât momente de maturitate emoțională, cât și de imaturitate, în relațiile de familie. Pornind de la propria creștere, balanța poate înclina spre unele sau spre altele.
Este bine să știi și care este efectul lipsei de maturitate emoțională asupra copilului tău:
- stimă de sine scăzută;
- neîncredere în sine și în ceilalți;
- comportament agresiv;
- dorința de a face pe plac celorlalți;
- anxietate;
Relația copilului cu părintele imatur emoțional seamănă relațiilor lui cu ceilalți copii. Posibilitatea de a-i fi conținute emoțiile, de a se simți conectat și de a se exprima liber este mai scăzută cu un părinte fără maturitate emoțională.
Copilul va simți că trebuie să aibă grijă de stările părintelui. El poate deveni responsabil pentru bunăstarea emoțională a acestuia. De aceea, pot apărea și probleme de sănătate mintală pe termen lung pentru copil.
5 dovezi de maturitate emoțională în relația cu copilul
Așa cum există comportamente și atitudini ce denotă lipsa de maturitate emoțională, există și unele care îi sunt caracteristice:
Nu faci copilul responsabil pentru trăirile tale
Probabil nu îți este străină următoarea situație: O zi lungă la birou, câteva evenimente neprevăzute și o energie deja scăzută. Acasă, acolo unde te poți relaxa, cel mic te așteaptă să vă jucați. Îți aduni forțele și începi un joc în timpul căruia el strică, din greșeală, ceva din casă.
În momente ca acesta este foarte ușor să învinuiești copilul pentru starea ta neplăcută. Totuși, el ar fi acționat la fel și dacă starea ta ar fi fost bună. În realitate, neglijența lui este doar declanșatorul unei tensiuni cu o altă cauză.
Păstrează, pe cât posibil, o barieră între relația cu copilul și alte arii ale vieții. O dovadă de maturitate emoțională este abilitatea de a-ți gestiona propriile trăiri, fără a fi nevoie să găsești un vinovat.
Respecți ritmul copilului
Din dorința de a trece mai repede prin diferite procese de creștere, poți grăbi unele achiziții ale copilului. Sau, dimpotrivă, din teama că el/ea va crește, le poți încetini pe altele.
Un părinte cu maturitate emoțională se va acorda la ritmul copilului. El se va detașa mai ușor de propriile scopuri, fiindcă va putea face față frustrării sau dezamăgirii. Această abilitate îi va permite să acționeze potrivit cu nevoile copilului.
Verifică din când în când dacă deciziile luate pentru copil sunt 100% pentru el/ea sau și pentru propriul confort. Poți afla că impui un anumit ritm de dezvoltare, bazate mai mult pe nevoile tale.
Accepți că poți greși
Un părinte fără maturitate emoțională va accepta foarte greu, sau deloc, posibilitatea propriei erori. Cu atât mai mult, dacă feedback-ul vine din partea unui copil.
Realitatea este că putem greși oricând și în orice arie a vieții. În relația cu propriul copil, este firesc să nu știi întotdeauna cum să procedezi sau ce decizie să iei. De multe ori, chiar copiii sunt cei care oferă sugestiile “salvatoare”.
Cum am menționat mai sus, maturitatea emoțională presupune responsabilitatea pentru propriile trăiri și acțiuni. Dacă poți accepta critica, o poți procesa și apoi folosi pentru îmbunătățirea relației, dai dovadă de maturitate emoțională.
Setezi limite sănătoase
Limitele în relația cu copilul derivă din limitele personale, în general. Dacă ai limite prea rigide sau, dimpotrivă, prea slabe, ele se vor reflecta în viața de familie.
Un părinte cu maturitate emoțională are limite echilibrate. El este conștient de propria disponibilitate, o poate exprima asumat și poate, la rândul lui, să respecte limitele celorlalți.
Un astfel de părinte va impune reguli clare, dar nu este lipsit de flexibilitate. Părinții maturi emoțional vor folosi limitele pentru sedimentarea relației. Cei imaturi le vor folosi ca metodă de manipulare sau demonstrație de forță.
Ai un comportament previzibil, stabil
În copilăria mică, dar nu numai, copiii au nevoie de stabilitate și siguranță din partea părinților lor. Dacă mama sau tata sunt imprevizibili sau inconsecvenți atunci când setează limite, copilul se va simți confuz și nesigur.
Părintele matur emoțional are, de asemenea și o stabilitate a propriilor reacții și trăiri. Având mecanismele necesare pentru a face față, el va putea oferi răspunsuri omogene fiului sau fiicei sale. Astfel, părintele va putea asigura siguranța și confortul emoțional ale copilului său.
Alături de un părinte imatur emoțional, copilul nu știe ce îl așteaptă. Programul zilnic nu va fi respectat, promisiunile vor fi încălcate, iar reacțiile vor fi nepotrivite situațiilor concrete – fie exagerate, fie indiferente.
Responsabilitățile părintelui modern pot fi mai complicate decât în alte perioade. Pe lângă bunăstarea fizică, se adaugă preocuparea pentru bunăstarea psihică. Pentru cea din urmă, nivelul de maturitate emoțională a părintelui este esențial.
De multe ori, nevoile fizice pot fi mai ușor de satisfăcut decât cele afective. Pentru a căpăta mai multă maturitate emoțională, poți cere ajutorul unui specialist în sănătate mintală: consilier sau psihoterapeut.
