A fi părinte înseamnă a exersa permanent abilități care nu se bazează pe un manual de utilizare. Învățăm fără instructaj cum se practică iubirea necondiționată, grija și protecția față de proprii copii. Găsim adesea resurse acolo unde nici nu bănuiam că există și le punem în acțiune pentru binele lor. Nu ne arată nimeni cum să fim părinți perfecți. Avem, însă, oportunitatea de a fi reali, învățând din propriile experiențe și acceptând atunci când avem nevoie de ajutorul unui psiholog.
Copilăria este o perioadă fragilă, care pune în topul preocupărilor noastre sănătatea psihică și emoțională a celor mici. De multe ori, privim cu neputință dificultățile prin care ei trec și devenim reactivi într-un mod neproductiv. Când considerăm că suntem experții problemelor lor, nu facem decât să le accentuăm trăirile negative. Atunci când te simți copleșit, amintește-ți că nu e nevoie să te transformi într-un super erou pentru copilul tău. E suficient să realizezi că nu trebuie să fii singur în acest proces. Un psiholog poate aduce forme noi prin care atât tu și copilul tău puteți ajunge din nou într-un echilibru emoțional.
Studiile recente arată faptul că 1 din 10 copii au nevoie de un psiholog pentru a putea depăși anumite dificultăți emoționale sau comportamentale. Aceste cifre ar trebui să fie o atenționare pentru părinți deoarece nu toate problemele se pot rezolva în cadrul familiei. O formă de ajutor specializat invită la conștientizare dar și la canalizarea resurselor pentru a găsi cele mai eficiente soluții.
De ce e important ajutorul unui psiholog?
1.Te poate ajuta să analizezi situația într-un mod obiectiv
Implicarea emoțională aduce în orice relație o notă puternică de subiectivism. Avem adesea tendința de a trata superficial lucrurile sau de a găsi scuze. ”Nu are nimic copilul, e puțin obosit!” ne vine de multe ori la îndemână. În cealaltă extremă, putem amplifica anumite reacții care în realitate sunt mai puțin puternice. ”Plânge din orice, nu ne înțelegem cu el/ea!” poate fi pe buzele noastre, uneori. Un psiholog vine să analizeze aceste situații pentru a putea privi apoi cu un ochi obiectivi lucrurile. A-ți înțelege copilul este primul pas spre a-i fi alături în momente dificile!
2.Ajută la dezvoltarea unei relații colaborative între tine și copilul tău
A apela la un psiholog nu înseamnă că tu ești incapabil să fii un sprijin pentru copil tău. Este un proces în care ești un membru activ! E nevoie de deschiderea ta pentru a șlefui abilități care să îi ofere celui mic înțelegere și validare. Un specialist te ajută și pe tine să fii un coechipier bun pentru copilul tău.
3.Contribuie la dezvoltarea unor abilități importante ale copilului tău
Uneori e indicat să alegi un drum mai scurt pentru a ajunge la destinație. Explicația aici constă într-un consum echitabil de resurse, care să nu ne încarce emoțional. Încercările repetate și neputincioase în a-ți ajuta copilul îi pot crea frustrare și stres. Cel mic va beneficia de ajutorul unui psiholog, dobândind abilități noi. Putem vorbi despre abilități de comunicare, de integrare a emoțiilor negative sau de creșterea stimei de sine. E mai ușor când știi că nu ești singur, nu-i așa?
Care sunt semnele că cel mic are nevoie de un psiholog?
1. Modificări inexplicabile ale somnului și apetitului
Aceste mici semne, aparent banale, pot ascunde probleme cu care se pot confrunta copiii. De cele mai multe ori, ele sunt asociate cu anxietatea și depresia. Rutina lor trebuie să fie constantă, cu mese echilibrate și un orar stabil de somn. Atunci când aceste obiceiuri se schimbă, e momentul să analizezi mai bine situația. Somnul poate suferi două mari modificări: fie se extinde mai mult decât este cazul, fie vorbim despre insomnii. În ceea ce privește alimentația, poate apărea mâncatul compulsiv sau scăderea apetitului. Toate aceste simptome sunt, de fapt, indicatori că cel mic ar putea avea nevoie de un psiholog.
2. Apariția comportamentelor problematice
Emoțiile puternice pot declanșa adesea manifestări comportamentale nepotrivite. Ele se răsfrâng asupra prietenilor, colegilor sau familiei. Copiii pot deveni irascibili, reactivi sau chiar agresivi atunci când experimentează un disconfort. Incapacitatea de a se exprima funcțional poate duce la distrugerea relațiilor sociale dar și la dificultăți de integrare în școală. Atunci când comunicarea cu ceilalți implică și reacții comportamentale puternice, ia în calcul intervenția unui psiholog.
3. Retragerea din activitățile plăcute
Atunci când copiii renunță la hobby-urile lor într-un mod inexplicabil, e momentul să ne punem semne de întrebare. Echilibrul cotidian este dat de felul în care avem grijă de noi și de obiceiurile noastre. Copiii care au dificultăți emoționale au tendința să se izoleze și cu greu mai găsesc bucurie în activitățile lor. Urmărește îndeaproape aceste aspecte pentru că pot releva nevoi ascunse ale copilului tău!
4. Regresii ale abilităților deja dobândite
Apariția bruscă a regresiilor atât pe partea comportamentală, cât și pe cea a abilităților cognitive și/sau de comunicare poate indica dezechilibre. În mod normal, dezvoltarea copilului își urmează cursul firesc. Când aceste sincope apar, e bine să luăm în calcul anumite dificultăți pe care cel mic le are, dar nu le poate comunica. Un psiholog poate determina cauzele acestor manifestări și poate contribui la rezolvarea lor.
5. Stări prelungite de tristețe sau îngrijorare
Emoțiile negative fac parte din viața de zi cu zi și e important ca cei mici să învețe să le integreze. Totuși, atunci când ele au un ecou puternic, pot schimba într-un mod radical dispoziția copilului. El poate experimenta îngrijorări constante, din care nu reușește să iasă, și pe care le gestionează cu dificultate. Când aceste stări sunt constante e momentul să cauți ajutorul unui psiholog.
6. Izolarea
Copiii care nu se simt bine în propria piele aleg să se retragă din grupurile sociale. Ei resping invitații la joacă sau la alte evenimente și preferă să-și petreacă timpul în casă. Productivitatea scade în aceste momente, deoarece activitățile alese nu sunt tocmai aducătoare de energie sau voie bună. De cele mai multe ori, ei caută să petreacă un timp îndelungat în fața ecranelor, evitând interacțiunea directă chiar și cu familia. E important să fie luate măsuri înainte ca aceste obiceiuri să-i afecteze copilului sănătatea emoțională.
7. Teama nejustificată de a face lucruri singur
Cu siguranță orice părinte se bucură atunci când face lucruri împreună cu copilul său. Atenție, însă, la acele momente în care faceți lucruri în locul lui. Teama de a face lucruri singur, sau fără aprobarea adultului, poate releva probleme de încredere. De asemenea, reiese incapacitatea de a gestiona singur anumite situații. Se poate crea un blocaj emoțional, acompaniat de frustrare și frici nejustificate. Copiii cu astfel de dificultăți pot masca anxietate sau depresie. Nu ezita să ceri părerea avizată a unui psiholog dacă observi aceste lucruri la copilul tău!
Nu în ultimul rând, este în regulă să te preocupe sănătatea emoțională a copilului tău. Este și mai important să fii proactiv și să lași îngrijorările să capete o altă formă. Aceea de a accepta că sunt momente în care ai nevoie să nu rămâi singur când nu știi care e calea. Puterea conștientizării faptului că, uneori, lucrurile nu se rezolvă de la sine, e primul pas către soluție. Ai încredere în instinctul tău și în abilitățile copilului tău și împreună veți putea face o echipă grozavă!
Raluca Furtună, Psiholog & Consilier Parenting @Veltio
