În spatele unei zile sau stări „proaste” pot sta adesea emoții ascunse. Când această stare persistă, poate deveni copleșitoare. Intenționezi să o „rezolvi” însă paradoxal, cu cât îi acorzi mai multă atenție, cu atât devine mai intensă. Pe măsură ce crește intensitatea, ajungi să te simți blocat/ă, iar soluția către starea de bine pare din ce în ce mai departe.
Cum recunoști „o zi proastă”?
Ne referim acum la acea stare în care te simți apăsat/ă, îngrijorat/ă, stresat sau pur și simplu „off”. Sunt acele momente când simți că nu-ți găsești ritmul sau locul. Spui că nu ești „în apele tale”, sau simți că „plutești” prin sarcinile din ziua respectivă. Simți o varietate de emoții, dar nu le poți numi cu claritate întotdeauna. Ești parcă mai sensibil/ă decât de obicei, te enervezi mai ușor, te motivezi mai greu și te adaptezi mai lent.
Concret, observatorul tău interior te surprinde în această perioadă că ai tendința să:
Trăiești în trecut
„Mi-a rămas gândul la discuția cu șeful/a, ce m-a enervat! Trebuia să îi fi zis că …”
„Mi-e dor de x, dacă aș putea da timpul înapoi, aș face lucrurile diferit”
„Ce bine era acum 2 ani, mă simțeam mai liber/ă, mai deschis/ă”
„La vechiul loc de muncă era mai bine, măcar lucram mai puțin, mă înțelegeam mai bine cu echipa”
Trăiești în viitor
„Trebuie să îi scriu contabilului, să fac proiectul pe care nici nu l-am început, ah și mâine trebuie să ajung și la cumpărături, nu știu când reușesc să mă odihnesc în ritmul acesta”
„O să-mi cumpăr mașină când o să fac mai mulți bani, dar ar trebui să-mi schimb jobul. Sau să vorbesc cu managerul… Oare o să-mi dea o mărire? Nu știu dacă o să-mi găsesc alt job prea curând”
„Oare o să mai găsesc pe cineva ca x? Poate o să stau singur/ă și toamna aceasta”
„Mâine iar am o zi plină, n-am chef de nimic. Mai ales de ședința de la 3… ce pierdere de vreme”
Aceste călătorii în timp ale minții tale pot dura câteva minute sau pot apărea cu intermitențe pe parcursul mai multor ore și chiar zile. Pot presupune o combinație variată de emoții, pe care le vom atinge în continuare.
Atunci când starea persistă mai mult timp, când ai săptămâni „proaste”, ea poate conduce către depresie și anxietate. Dacă resimți această stare de mai bine de două săptămâni, e posibil să ai nevoie de mai multă inspirație decât am pus în acest articol, motiv pentru care îți recomand consultarea unui psiholog/psihoterapeut.
Cum ajungi să fii copleșit/ă de emoții?
Uneori poate găsești cu ușurință sursa stării tale neplăcute, însă din diverse motive nu o poți depăși încă. Alteori te simți pur și simplu deconectat/ă și nu îți poți explica de ce, nu poți identifica ce emoții simți.
De cele mai multe ori, situațiile care declanșează instalarea unei stări sau zile „proaste” țin de:
Pierdere
Poate fi vorba despre ratarea unei oportunități (nu ai spus ce ți-ai dorit la momentul potrivit, nu ai aplicat la timp pentru jobul pe care îl așteptai). Poate fi vorba despre pierderea unui obiect, a unei relații sau a unei părți din tine. Oricât de mare ar fi pierderea, aceasta conduce de obicei la emoții precum: tristețe, regret, furie, neputință sau vinovăție. Aceste emoții te încurajează adesea să călătorești în trecut, când șansa era încă disponibilă.
Suprasolicitare și lipsa sensului
Posibil să-ți fi asumat prea multe responsabilități, să se fi adunat o listă prea mare de realizat pentru următoarea perioadă. Mai mult decât atât, multe dintre activitățile de pe listă nu te mai motivează și nu se aliniază cu valorile și scopul tău general. Ai avea nevoie de timp pentru tine și pentru activități în concordanță cu misiunea ta personală, dar calendarul e deja full. Lipsa acestor tipuri de activități te conduce de obicei către emoții precum: stres, îngrijorare, furie, anxietate, frică).
Cum îți faci ziua mai bună? Propuneri din practica psihologică
O schimbare de atitudine cu ajutorul gândurilor
Când apar emoții negative, încearcă să-ți vorbești frumos. Mintea ta are un spațiu limitat. Cât timp o ocupi cu trecutul sau cu viitorul, nu o să ai loc de altceva.
Amintește-ți că:
- Știi deja, mai bine decât oricine, ce ai de făcut, ce ai nevoie și ce vrei.
- Nu poți schimba trecutul.
- Lucrurile devin mai ușoare atunci când le dai sens. „Totul se întâmplă cu un motiv” e un gând care poate aduce liniște celor care îl cred. O situație ni se arată de atâtea ori cât avem nevoie până învățăm să o depășim.
Întreabă-te:
- Ce aveam nevoie să învăț de am ajuns în această situație?
- Pentru ce sunt recunoscător/oare acum? / Cui și pentru ce îi pot mulțumi acum?
.
O schimbare de atitudine bazată pe răbdare:
Uneori și atunci când știi ce ai de făcut, e greu să-ți modifici gândurile cu adevărat. Dacă încă te gândești la trecut și nu poți muta atenția pe soluții, înseamnă că încă nu ai învățat ce e de învățat.
Amintește-ți că:
- Emoțiile sunt temporare, nu te definesc. Tu nu ești tristețea ta, nu ești regretul tău, nu ești vina ta. Învață să le trăiești fără să te identifici cu ele.
- Viața și vindecarea sunt dinamice. Sunt procese și merg doar înainte. Lucrurile o să aibă sens la un moment dat, cum au prins sens și până acum. Ai mai avut zile „proaste” și în trecut care au fost urmate de zile bune.
- Un sfârșit înseamnă un nou început. Când vei fi pregătit/ă, vei putea renunța și te vei putea detașa de trecut.
Scrie-ți un mesaj când ești într-o stare mai bună. Recitește-l când reapare starea proastă.
O schimbare de atitudine cu ajutorul introspecției
Ai dreptate, uneori este greu să ai răbdare cu tine. Dacă soluțiile de mai sus nu funcționează:
Amintește-ți că:
- Ai dreptul să-ți eviți emoțiile până când ești pregătit/ă să le recunoști
- Ajută să faci câteva activități plăcute pentru tine, care să-ți schimbe natural starea și să facă loc pentru emoții pozitive.
- Ideile pe care alegi să te concentrezi ocupă spațiu. Poți alege ce idei vrei să hrănești în continuare.
Pornește un proces de analiză
- Identifică care sunt de fapt emoțiile pe care le simți
- Identifică care este sursa lor și ce gânduri apar odată cu ele
Dă-ți voie să trăiești emoțiile identificate
- Exprimă-le (prin desen, dans, muzică, scris)
- Vorbește cu un prieten despre ele
Mintea noastră reacționează de multe ori automat la diversele situații și emoții pe care le trăim. Gândurile ne poartă poate prea des prin trecut și prin viitor. Vestea bună este că, odată ce devenim conștienți de acest lucru, putem alege să ne întoarcem în prezent. Putem alege să ne vorbim frumos și putem alege să avem o zi mai bună.
Ana Barbu, psiholog / psihoterapeut
