Vorbește-i copilului tău despre stres

Când vorbim despre stres, ne conectăm automat la o serie de emoții negative care ne îngreunează mersul firesc al lucrurilor. Acesta este momentul în care putem simți că ceea ce ni se întâmplă este nedrept și începem să căutăm în mod disperat soluții. Împreună cu aceste stări, se adaugă o epuizare fizică, menită să accentueze senzația de neputință. Adulți fiind, avem nevoie adesea de ajutor pentru a depăși perioadele tensionate din viața noastră. Un copil va avea nevoie înzecit de părinții săi pentru a integra într-un mod sănătos stresul cotidian.

”Copiii sunt prea mici pentru a fi stresați”, auzim adesea printre noi, fără să ne gândim că ei pot fi martorii unor evenimente cu puternic impact negativ. Fie că asistă la problemele părinților sau trec ei înșiși prin perioade dificile, copiii sunt predispuși la stres. Mai departe, dacă ei nu primesc suportul de care au nevoie, pot ajunge să se confrunte cu anxietate sau chiar depresie.

Care pot fi cauzele stresului la copii?

La această întrebare îndelung cercetată, vine în întâmpinarea noastră un studiu realizat de Asociația Psihologică Americană. Rezultatele acestuia ridică semne de îngrijorare cu privire la următoarele cauze ale apariției stresului în rândul copiilor:

  • Tensiunile repetate cu care se confruntă părinții lor
  • Comportamentele nepotrivite ale părinților ( cearta excesivă, critica, ridicarea tonului vocii)
  • Presiunea academică și îngrijorarea legată de performanțele școlare
  • Presiunea socială (relațiile de prietenie, apartenența la grupurile sociale)
  • Grijile legate de viitor (mai ales în cazul adolescenților).
De asemenea, nu este de ignorat faptul că părinții constant stresați asigură stresul propriilor copii de 8 ori mai mult decât părinții relaxați.
Cum arată un copil care resimte stres?

Suntem cu toții înzestrați cu emoții și ne comportăm de fiecare dată în funcție de ecoul oferit de acestea. Există, însă, momente, în care ne simțim copleșiți și nu reușim să avem un răspuns potrivit în intensitatea trăirilor noastre. De aici apar stări fizice de rău, emoții neexprimate sau comportamente nedorite. Iată cum poate un copil să simtă stres:

Manifestări fizice:
  • Scăderea sau creșterea apetitului
  • Dureri de cap
  • Insomnii
  • Coșmaruri
  • Stare de oboseală
  • Stare de vomă.
Manifestări emoționale:
  • Iritabilitate
  • Încordare
  • Frici nejustificate
  • Anxietate de separare
  • Plâns necontrolat
  • Interiorizare, izolare.
Cum poți fi alături de copilul tău atunci când se simte stresat?

De multe ori vrem să fim de ajutor și ne iese fix opusul. ”Ești curajos!”, ”Nu poți proceda așa!”, ”Gândește-te la altceva!” exprimă o intenție bună dar cu o finalitate ineficientă. În fragilitatea sa, un copil poate deduce de aici că este inadmisibil să simtă anumite emoții. În timp, el poate ajunge să ”se programeze” să exprime doar stări pozitive, izolându-se frecvent atunci când apar dificultăți. Mai târziu, el va interioriza aceste mecanisme de apărare și le va aplica în viața de zi cu zi. Stresul va fi cu atât mai mare cu cât va exersa metode nesănătoase de a face față tensiunilor din viața sa.

Iată ce poți face mai bine pentru a-ți ajuta copilul să cunoască stresul și să-l gestioneze:
Arată-i că stresul este normal și că într-o anumită măsură el poate fi benefic

Ca multe alte lucruri din viața noastră, și stresul ni se arată ca o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, el ne scoate la iveală latura vulnerabilă, încărcată de trăiri negative și sentimente de neputință. Pe de altă parte, dacă reușim să ne repoziționăm, el ne aduce la suprafață resurse și oportunități pentru a face lucrurile mai bine. Copiii pot învăța aceste lecții numai atunci când are ocazia să vadă în jurul său ambele scenarii. Așadar, arată empatie și înțelegere atunci când cel mic resimte stres. Confortul emoțional nu vine doar din încurajări repetate, ci și dintr-un suport de altă natură. ”Nu ești singur” este de multe ori mai valoros decât ”Totul va fi bine!”.

Încurajează schimbarea atitudinii în fața stresului

De multe ori când simțim stres, cădem într-o capcană și afirmăm că totul merge rău și că este imposibil să ne ridicăm. Descurajarea și generalizarea greșită ”Mereu mi se întâmplă…”, ”Numai mie îmi ies lucrurile prost” ne blochează resursele de a căuta soluții. Aceste atitudini apar frecvent și în rândul copiilor. Fie că au dificultăți la școală, în familie sau în grupul de prieteni, și ei sunt predispuși la gândirea aceasta. Ajută-l să-l transforme pe ”Nu pot” sau pe ”Nu mai vreau să încerc”, în: ”Data viitoare pot să…”, ”Acum am devenit mai bun la..”. Această deblocare va fi pe viitor un obicei sănătos orientat către dezvoltare personală și emoțională.

Abordează gândirea catastrofică

Când stresul se instalează, adesea ne poziționăm în ipostaza de victime. Ne descărcăm energia negativă într-un mod care nu ne ajută să creștem. Gândurile noastre zboară până la cel mai negru scenariu care poate avea loc în momentul respectiv și rămânem blocați acolo. Studiile arată faptul că noi, oamenii, ne imaginăm că viața pare mai rea și mai complicată decât este ea în realitate. Copiii preiau de la noi astfel de mentalități și le folosesc în experiențele personale. Ajută-l să găsească singur care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla într-o situație. Atunci va vedea singur că a abordat lucrurile într-un mod catastrofic. Apoi va realiza că, de fapt, el poate identifica cu luciditate problema pe care ulterior o va și rezolva.

Folosește strategii pentru managementul stresului

A gestiona stresul nu înseamnă a băga simptomele sale sub preș, a da drumul la un film și a ne distrage ușor de la ceea ce simțim. Vorbim despre un proces continuu de conștientizare, exprimare autentică a emoțiilor și reflectare asupra soluțiilor. Uneori, pentru ca acest proces să fie unul complet, avem nevoie de anumite strategii. În cazul copiilor, acestea pot funcționa chiar mai bine, deoarece ei sunt mai puțin rezistenți la schimbare.

 

Iată ce poți încerca și tu acasă cu cel mic:
  • Exerciții de respirație
  • Meditație pentru copii
  • Activități de mindfulness
  • Exerciții de relaxare musculară.

Nu în ultimul rând, gândește-te că atunci când te chinui cu orice preț să elimini tensiunile din viața copilului tău, nu vei face decât să produci și mai mult stres. Folosește-ți energia pentru a-i arăta că este vorba despre un proces prin care el poate învăța nenumărate lucruri. Lasă-l să aibă singur acces la propriile experiențe într-un mod autentic.

Raluca Furtună – Psiholog, Consilier Parenting

Contact

Nume
Nume
Nume
Prenume
Termeni și condiții