În peste 10 ani de când sunt psiholog practicant, am întâlnit comparația aceasta de mai multe ori decât aș fi ales. Prietenii nu ne sunt psihologi și nici invers. Cu toate că pot să înțeleg la nivel fundamental de unde vine comparația, mi-ar plăcea să contribui la eliminarea acestei asocieri. Cred cu adevărat că înțelegerea diferenței dintre cele două roluri și impactul lor asupra noastră poate să ne ofere deschidere către a ne aborda nevoile emoționale într-un mod sănătos.
Știu că a vorbi cu un prieten ne este cel mai la îndemână sprijin atunci când nu suntem bine. Nu numai că este gratuit, dar este și accesibil, avem deja încredere în el și ne cunoaște așa cum suntem. Numai avantaje!
Dar sunt acestea criteriile potrivite pentru a primi ajutorul de care avem nevoie?
Sănătatea mintală e la fel de importantă ca orice alt tip de sănătate. De fapt, uneori dificultățile și tulburările mintale ne pot restricționa viața mult mai mult decât cele fizice. Nu le ceri prietenilor să-ți prescrie tratament când te îmbolnăvești fizic, nu? Atunci de ce să o faci când vine vorba de sănătatea ta mintală și emoțională?
Când nu ne este clar ce este și cum funcționează psihoterapia, este ușor să facem această comparație. Mai ales când folosim sintagma “am nevoie să vorbesc cu cineva”. Reducem psihoterapia doar la “vorbit”. Nu încadrăm psihoterapia printre metodele de îngrijire de care avem nevoie când nu suntem bine.
Nu vedem motivul pentru care să ne consumăm timp și resurse în a găsi un “necunoscut” cu care să stăm de vorbă. „Cu ce este un psiholog mai bun decât cei care chiar mă cunosc?” „De unde să înțeleagă prin ce trec?” „Nu mă cunoaște, nu a trecut prin ce trec eu.” Îți sună cunoscut?
Ei bine, mi-ar plăcea să-ți spun câteva motive foarte bune pentru care merită să faci investești acele resurse în a găsi specialistul potrivit pentru tine.
De ce presupunem că a vorbi cu un prieten vs. un psiholog sunt unul și același lucru?
Pentru că credem că terapia presupune doar o discuție
Dacă avem impresia că terapia înseamnă să plătim pe cineva ca să discute cu noi, de ce să “dăm banii pe vorbe”?
Problema este că, privind psihoterapia astfel nu suntem deschiși să vedem dincolo de ce se vede la suprafață. Da, desigur că procesul terapeutic se bazează pe discuții. Însă dincolo de asta, psihologul este “echipat” cu abilitățile și pregătirea necesară pentru a folosi în cel mai bun mod posibil resursele tale personale. Un terapeut bun știe să te ghideze către vindecare dacă e vorba de suferință. El știe să te îndrepte către evoluție și schimbare pozitivă dacă e vorba de dorința de a te dezvolta personal. Mai mult, terapeutul tău te va ajuta să te folosești de calități și abilități pe care nici nu știi că le ai. Și tu ești personajul principal în tot acest proces, nu există alte mize.
Pentru că nu știm exact ce abilități are un psiholog
Psihologul poate avea mai multe specializări, însă pentru a ne implica într-un proces de terapie avem nevoie de un “psihoterapeut” sau “consilier psihologic”.
Psihoterapia presupune studii de specialitate, îndelungi ore de practică supervizată și obținerea de atestate de liberă practică. A practica psihoterapie implică programe de formare continuă și cursuri cu o frecvență impusă pentru menținerea atestatelor.
Ai vreun prieten care trece printr-un proces similar doar ca să fie pregătit să discute cu tine?
Pentru că credem că atât psihologul cât și prietenii ne dau sfaturi
Este populară preconcepția că mergem la psiholog pentru a primi sfaturi. În realitate, un terapeut rareori îți spune ce să faci. În general, el te va îndruma și însoți către schimbările pe care tu le consideri importante. Dar va face asta cu „materialul” și resursele tale.
De multe ori sfaturile “neavizate” sugerate de prietenii cu care vorbim despre dificultățile noastre pot fi chiar dăunătoare stării noastre de bine. De exemplu te confrunți cu anxietatea și prietenul tău cel mai bun îți spune “n-ai de ce să te simți așa”, când îi spui prin ce treci. Urmând sfatul său, ce poate vei face va fi să-ți inhibi simptomele. Ulterior poți ajunge să eviți pe cât posibil să le accepți și înfrunți. Această abordare duce în majoritatea cazurilor la amplificarea acelor simptome. Prin urmare te vei simți din ce în ce mai rău urmând sfatul oferit de prietenul tău. Cu siguranță, prietenii au cele mai bune intenții de a ne ajuta, dar nu sunt pregătiți profesional să o facă.
Iată aici câteva beneficii pe care n-ai să le primești de la discuțiile cu prietenii, dar le poți obține în psihoterapie:
- vei învăța metode eficiente și potrivite pentru tine de a-ți gestiona emoțiile
- vei ști cum să te accepți pe tine și experiențele tale într-un mod sănătos
- vei putea face față simptomelor legate de stres, anxietate sau depresie prin metode dovedite științific că funcționează
- vei învăța cum să-ți îmbunătățești relațiile apropiate și cum să eviți legături toxice
- vei putea identifica emoțiile și comportamentele care-ți fac rău și cum să le reduci sau elimini
- vei învăța chiar să-ți schimbi credințele negative și să le înlocuiești cu unele care-ți servesc în evoluția pe termen lung
- învăța să-ți identifici tiparele relaționale, de unde vin și pe care să le eviți
- îți vei înțelege mai bine propriile reacții emoționale
- vei ști de unde vin anumite gânduri și ce să faci cu ele
Să continui? Da, beneficiile sunt multe și obiectivele terapiei sunt adaptate exact la nevoia ta.
De ce să renunți la a mai echivala lucrul cu un psiholog cu discuția cu un prieten?
În primul rând aș vrea să fac clar un lucru: a vorbi cu prietenii ne face bine (în majoritatea cazurilor). A avea sprijinul cuiva e de neprețuit. Iar pe lângă asta, sunt binecunoscute beneficiile faptului de a-ți asuma experiențele trăite în fața altcuiva și a le spune pe nume.
Doar că discuțiile cu prietenii nu înlocuiesc în niciun fel procesul terapeutic. Uite de ce:
Psihologii petrec ani de zile pentru a forma și dezvolta personal și profesional.
Această profesie presupune învățarea și exersarea continuă a abilităților necesare pentru a fi de folos celor care solicită ajutor. De asemenea, psihologii sunt ei înșiși implicați într-un proces terapeutic personal pentru a se îngriji de ei și a-și depăși propriile dificultăți.
Psihologii sunt obligați din punct de vedere legal și etic să respecte confidențialitatea
Ești în siguranță când împărtășești chiar și cele mai “bizare” gânduri sau experiențe cu un psiholog. Obiectivul lui principal e să te ajute pe tine, așadar pentru asta te va asculta cu deschidere și va fi 100% cu tine în timpul ședințelor de terapie. Mai mult decât atât, orice împărtășești cu terapeutul tău rămâne acolo și nu va fi discutat cu nimeni altcineva fără acordul tău specific. Sau poate nici atunci.
Psihologul nu te judecă
Unul din cele mai importante avantaje în procesul terapeutic e că poți fi tu însuți. Nu există implicații de natură socială, nu există motive de a fi criticat și nici context pentru a fi judecat în vreun fel. Terapeutul are rolul de a te ghida, indiferent cât de greu îți este și va fi acolo pentru tine, orice ai avea de spus.
Psihologii sunt obiectivi
Spre deosebire de relația cu un prieten, în care există un grad ridicat de subiectivism, terapeutul este o entitate imparțială care poate vedea cu mult mai multă ușurință ceea ce nici tu nici prietenii tăi nu puteți depista. Imparțialitatea este foarte importantă atunci când ești în căutarea soluțiilor cele mai bune pentru tine.
Cum a-ți trata prietenii ca terapeuți îți poate afecta relațiile?
Relațiile personale sănătoase se bazează pe reciprocitate și echilibru. Când însă tinzi să acaparezi interacțiunea discutând despre problemele personale, se poate produce un dezechilibru inechitabil între tine și oamenii din viața ta cu care alegi să vorbești. De asemenea, te poți simți vinovat că le iei din timp și asta va reduce beneficiile pe care le poți avea din acea discuție. În schimb, procesul terapeutic este numai despre tine.
Există un motiv întemeiat pentru care psihologii nu pot lucra cu proprii lor prieteni sau cu cunoștințe. Codul etic împiedică psihologii să formeze relații profesionale cu oamenii cu care au deja o relație personală tocmai pentru că subiectivitatea și conexiunea pe care o au cu o anumită persoană îi poate împiedica să-i asiste psihologic într-un mod eficient.
Ce faci când ai un prieten psiholog?
Pe scurt: respectă-i limitele impuse de codul etic al profesiei sale și nu încerca să-i obții ajutorul profesional. Nu-ți folosește nici ție nici lui să construiți o relație duală, dar bazată pe mize personale și subiectivism. Avantajul faptului de a avea un psiholog ca prieten este că prin intermediul lui poți obține recomandări de psihologi care chiar ți s-ar potrivi, în funcție de nevoile tale. Și îți spun din experiență, ca psihologi suntem mândri să avem prieteni deschiși către psihoterapie și suntem bucuroși să-i ajutăm să aleagă pe cineva potrivit lor.
Te-am convins?
Da, sprijinul unei alte persoane poate fi adesea metoda salvatoare pentru o persoană care trece prin dificultățile vieții. Prin urmare, este important să știm ce tip de sprijin este necesar. Când avem un psiholog ca aliat, unul care este în permanență de încredere și disponibil în fiecare săptămână, multe obstacole complexe și provocatoare din punct de vedere emoțional pot fi depășite. Crearea unui spațiu terapeutic care oferă o libertate unică de exprimare fără judecată îți poate oferi cadrul necesar pentru autoexplorare și evoluție.
