Rușinea face deseori parte din experiențele și conversațiile noastre, însă rareori i-am spus pe nume. Tendința noastră este aceea de a-l evita și de a-l înlocui cu alți termeni mai ”prietenoși. ”Mi-e jenă …/ Mă simt stânjenit”/ ”A fost penibil!” sunt replici pe care le preferăm pentru a nu ne perturba propriile simțiri. Ajungem, așadar, să ne ignorăm emoțiile, blocând totodată abilități valoroase pe care le putem folosi în aceste situații.
”E rușinos să te comporți așa!” este, probabil, replica cea mai populară adresată copiilor care aduce ”rușinea” în prim plan. Nu este de mirare că cei mici înțeleg de aici că această emoție este una ”interzisă”. Din acest motiv, ea se instalează silențios în gândurile lor, contribuind la sentimente profunde de neîncredere și neajutorare. Frica cea mai mare a noastră este să conștientizăm că rușinea este un sentiment firesc , pe care copiii nu vor înceta să-l experimentăm de-a lungul vieții. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să îi ajutăm să capete reziliență în fața ei.
De ce este important să le explici copiilor ce este rușinea?
Pentru a încuraja exprimarea sănătoasă a emoțiilor
Deseori, atunci când copiii experimentează rușinea, se închid în ei. Aleg să se îndepărteze de familie, țin secrete și își reprimă trăirile. În aceste momente se instalează teama de a mărturisi. Ea vine însoțită de ideea că vor fi respinși și că nu pot aparține unui grup. Fii prezent, stabilește o legătură emoțională cu copilul tău și creează un cadru securizant pentru confesiuni.
Pentru a le dezvolta empatia
Empatia este cel mai bun antidot al rușinii. Încurajează-l să împărtășească cu tine cele mai stânjenitoare situații prin care trece. Răspunde-i cu înțelegere, încredere și blândețe. În aceste condiții, rușinea nu poate supraviețui!
Pentru a-i încuraja să spună adevărul
De multe ori, copiii ajung să mintă în legătură cu evenimentele negative prin care trec, de dragul de a nu face cunoștință cu rușinea. Ei se gândesc în mod automat că au făcut ceva greșit și că, poate, nu sunt demni de iubirea ta.
Pentru a-i face conștienți de propriile trăiri
Rușinea poate oferi calea sigură spre evitarea experimentării propriilor emoții într-un timp record. Copiii ajung să nege că trec prin stări de disconfort, forțându-se în fața adulților să pară mulțumiți sau fericiți.
Cum ne ajutăm copiii să facă față rușinii?
Atunci când cei mici iau contact cu rușinea pot apărea momente vulnerabile în relația părinte-copil. De aceea, aceste evenimente merită tratate cu răbdare și înțelegere. Am adunat aceste idei pentru tine și sper să găsești mai departe sensul de a le pune în aplicare:
Concentrează-te pe comportamentul apărut, fără a-i pune etichete copilului tău
Există momente în care fiecare copil ajunge să facă lucruri care ne supără. Atunci există șanse foarte mari ca reacțiile pe care le avem să fie exagerate. ”Ești un copil rău!” vorbește despre cum este el ca persoană, nu despre ce a făcut într-un context anume. De aici copilul poate integra faptul că el face lucrurile greșit de fiecare dată, nemulțumindu-și constant părinții. Schimbă abordarea și raportează-te la situația prin care a trecut: ” Ai procedat greșit aici”. În acest fel, el va înțelege ce a fost în neregulă și va fi mai pregătit să găsească singur soluții. De asemenea, cel mic își va da seama că greșeala lui nu îl definește ca persoană.
Fii exact așa cum ți-ai dori să devină copilul tău
Ceea ce suntem îi învață pe copii mai mult decât ceea ce spunem. Vulnerabilitatea trebuie împărtășită în cadrul familiei cât mai devreme. În acest fel, micii observatori pot avea acces la forme sănătoase prin care aceasta se manifestă. Atunci când momentele de slăbiciune sunt reprimate, ne concentrăm pe a demonstra că numai emoțiile pozitive merită împărtășite. Fii primul care alege să povestească experiențele în care rușinea a guvernat!
Evită comparațiile cu alți copii
A face comparații este o capcană în care cu toții am picat de-a lungul timpului. Observăm cu ușurință lucrurile pe care ceilalți le fac mai bine și ajungem să ne simțim vinovați sau incapabili. Încurajează-ți copiii să fie atenți la propriile lor abilități pentru a le pune ulterior în valoare. Ofera-le libertatea de a explora, fără a-i forța să devină ceea ce nu sunt. Atunci când alegi să îi compari cu alți copii, nu faci decât să instalezi rușinea în gândurile lor, simțindu-se inferiori colegilor săi. Pune în lumina calitățile sale și validează eforturile pe care le fac pentru a deveni mai buni.
Ajută-l să integreze rușinea ca pe o emoție firească
Rușinea apare la copii în momentele în care ei consideră că nu sunt suficient de buni. În astfel de situații, mulți părinți preferă să-și calmeze copilul: ”Tu ești foarte bun, nu s-a întâmplat nimic grav!”. Aceste cuvinte nu fac decât să invalideze emoțiile autentice pe care el le simte în acele momente. Este în regulă să simtă frustrare, vinovăție, neputință. Intră în starea lui de vulnerabilitate și îndreaptă-i atenția către punctele lui forte, pentru a putea găsi singur soluțiile.
Nu în ultimul rând, amintește-ți că reziliența în fața rușinii presupune, în primul rând, normalizarea acestei emoții. E important ca cei mici să înțeleagă că nu sunt singuri și că ne-am confruntat și noi, de multe ori, cu aceleași dificultăți. Am trecut prin aceleași tensiuni sociale, schimbări corporale, eșecuri, dezamăgiri și experiențe jenante. Am simțit că suntem excluși și că nu suntem suficient de buni pentru a fi demni de apreciere. Acestea sunt experiențele care creează legături între oameni. Conexiunea dintre tine și copilul tău va fi una prețioasă atunci când tot ce îi vei spune se va rezuma la ”Și eu am trecut prin asta!”
