Să fii responsabil/ă sau asumat/ă pare să devină un deziderat social. Apare azi pe buzele tuturor celor (din ce în ce mai mulți) care au început să fie interesați de dezvoltarea personală.
Am greșit. Îmi asum, sunt responsabil
Nu își asumă niciodată nimic, nu e responsabil
E neasumat, dă mereu vina pe ceilalți
Ce înseamnă de fapt să fii asumat/ă și să fii responsabil/ă?
- A-ți asuma – a lua ceva asupra ta
- Responsabilitate – obligația de a efectua un lucru
- Asumat – luat asupra sa, promis
- Resposabil – care poartă răspunderea unui lucru
Cu alte cuvinte, asumarea este o formă de acceptare a unei responsabilități. Responsabilitățile sunt obligații impuse de ceilalți sau de propria persoană.
Cu ce poți să fii responsabil/ă?
Proiecte și sarcini
Responsabilitățile te fac să te simți competent/ă și util/ă, fie că ești responsabil/ă de un proiect nou la muncă sau o altă sarcină în familie.
- Capcană: De multe ori însă ne asumăm proiecte și sarcini noi cu prea multă ușurință sau acceptând presiunea persoanelor importante. Spunem da pentru că este partenerul, șeful, prietenul, colegul.
- Tendință: Facem uneori acest lucru fără să înțelegem clar așteptările celorlalți de la noi și fără să fim complet sinceri față de timpul și valorile noastre.
Emoții
Deși pare adesea că ceilalți te fac să te simți într-un anume fel, tu ești de fapt responsabil/ă de emoțiile tale.
- Capcană: Ceea ce fac ceilalți ne poate uneori jingi, enerva, întrista sau dezamăgi. Cu toate acestea, cât de des ai întâlnit persoane care să își propună să spună ceva enervant sau să facă pe cineva trist? Comportamentul celor din jur ne influențează diferit, iar câteodată, într-adevăr, ne stârnește emoții negative.
- Tendință: În acele momente ne vine uneori să îi tragem la răspundere sau să îi învinovățim, fără să analizăm sursa interioară a acestui ecou.
Nevoi
A fi responsabil de propriile nevoi presupune a fi conștient/ă de ele și a le comunica/cere celorlalți.
- Capcană: De multe ori ne așteptăm ca ceilalți să ne cunoască și știe ce ne dorim, mai ales când e vorba cu persoane cu care ne cunoaștem de ani de zile (relații de familie, prietenie, cuplu). Uneori, ne dorim ca ei să ne citească gândurile.
- Tendință: Când realizăm că nu au făcut-o, ne supărăm că nu suntem înțeleși. Ajungem să ne simțim dezamăgiți că nu ni se întâlnesc așteptările, fără să ne întrebăm dacă le-am comunicat suficient de clar.
Decizii
Conform Psychology Today iei zilnic în jur de 35,000 de decizii, proces care evident are o energie limitată.
- Capcană: Când energia cognitivă scade (din cauza oboselii sau a stării de moment), devenim fie impulsivi fie evitanți. Uneori acceptăm lucruri fără să ne gândim la consecințe sau, din contră, amânăm decizia și nu mai hotărâm nimic pe moment. Astfel, ajungem să ne asumăm responsabilități pe care nu le putem finaliza sau să îi invităm indirect pe ceilalți să decidă pentru noi.
- Tendință: Uneori ajungem să îi acuzăm pe ceilalți că ne-au împovărat cu aceste responsabilități sau să ne supărăm pe ei că nu au ales ce am fi ales noi. Facem acest lucru de multe ori fără să ne gândim la puterea pe care o putem avea noi în aceste decizii.
| E la ei | E la mine |
Nu mă enerva | Nu te voi lăsa 😊 |
Mi se pare lipsă de respect/jignitor din partea ta să spui că mă anunți când termini și să nu mai spui nimic după | Mă simt jignit/ă când ceilalți se răzgândesc, pentru că mă gândesc că nu sunt suficient de important pentru ei încât să își țină promisiunea față de mine |
Nu vrei să comandăm chinezesc? | Nu am chef să gătesc azi, am poftă de chinezesc. Vrei și tu să comandăm? |
Ți-am spus de atâtea ori să mai duci și tu gunoiul, ce e așa greu? | Am nevoie să duci și tu gunoiul, măcar de 2 ori pe săptămână. Pot să îl duc eu în timpul săptămânii și tu în weekend. Ești de acord? |
Am trecut pe lângă 2 florării și nu mi-a luat și mie o floare! | Gesturile mici mă fac să mă simt apreciată. Când nu le primesc, mă gândesc că celorlalți nu le pasă de mine. Această persoană nu se gândește să îmi cumpere flori. Pot să aleg să comunic această nevoie sau pot să caut alte gesturi care îmi arată aprecierea celorlalți |
Mi-a mai dat încă un proiect, deși știe că sunt super aglomerat/ă! | Am acceptat încă un proiect deși eram foarte aglomerat. M-am gândit că nu cum să îmi refuz șeful. Pot să mă gândesc dacă sunt dispus să încerc să negociez cu el responsabilitățile mele sau să îmi schimb jobul. |
Propuneri din practica psihologică care funcționează:
Pornește o discuție bazată pe nevoile tale și comunică-le clar celorlalți
- Ceilalți nu pot citi gânduri
- Tu decizi cât de clar îți comunici nevoile celorllalți și cât de mult lași pe seama speranței așteptările care nu ți se împlinesc în mod repetat
Fii deschis să îți resetezi așteptările
- Ceilalți nu sunt responsabili pentru cum te simți
- Tu decizi ce e important pentru tine și ce lași să te afecteze din ceea ce fac ceilalți
Întreabă-te: Ce pot face eu în situația asta?
- Ceilalți fac ce este bine pentru ei, cum și tu faci ce este bine pentru tine
- Tu decizi ce comportamente accepți de la cei din jur și cât de ferm și deschis le comunici aceste lucruri
A fi pe deplin responsabil/ă și asumat/ă este un ideal. Întotdeauna sunt cel puțin 2 persoane implicate și clar, „vina” poate fi găsită și în curtea vecinului. Ar fi extrem de dificil, dacă nu imposibil, să-ți asumi toate nevoile, emoțiile și deciziile. Mai ales, să faci acest lucru detașat și echilibrat. Totuși, este un scop dezirabil și am încredere că atunci când reușim să fim asumați, ajungem să ne simțim și liberi. Iar acesta este un sentiment pentru care, cred eu, merită să depunem efort.
