Anxietatea face parte de mult timp din informația noastră genetică. Strămoșii noștri erau nevoiți să fie în permanență în gardă, pentru că trăiau într-o lume mult mai puțin sigură față de cea de astăzi.
Deși majoritatea grijilor noastre nu se vor întâmpla niciodată, statistic, ne gândim întruna la ce este mai rău.
Cele mai comune cauze de anxietate în secolul XXI:
Conexiunea, apartenența și iubirea
Social media ne face să credem că toți ceilalți au o viață mai fericită și mai stabilă decât a noastră. Iar noi tocmai ne-am certat cu partenerul nostru atunci când altcineva postează fotografii dintr-o lună de miere. Vedem că are o mulțime de prieteni sau nu pare să se fi certat vreodată.
Standardele fizice de frumusețe și estetică
Tot Internetul ne-a pus la îndemână atât de multe filtre și aplicații, încât deși multe poze sunt prelucrate, noi le comparăm cu realitatea noastră. Astfel ne simțim în permanență mai puțin frumoși, mai obișnuiți, mai pământeni și „nu destul”.
Locul nostru în societate
Cariera, bunăstarea financiară par mereu lucruri care să funcționeze mai bine la toți ceilalți, în timp ce noi ne cunoaștem propriile greutăți și lipsuri, insecurități și nepriceperi.
Cât de mult cunoaștem această lume, la nivel de informație sau călătorii
Din nou, social media ne arată mii de vacanțe în țări tropicale, pe care noi le observăm dintr-un oraș gri și friguros. Ceilalți par să știe mai multe despre politică și știință. Iar noi nu avem atâta energie încât să fim la curent cu orice. Ne gândim în permanență la acest FOMO (fear of missing out), la tot ce nu știm, nu o să știm, nu o să descoperim. Este ca o prăjitură care ne-a fost luată din față dinainte să avem acces la ea.
Cele mai bune metode pentru a ne putea gestiona mai bine anxietatea:
Să nu ne mai imaginăm că suntem singurii cu această problemă.
Cantitatea de informație care ne copleșește este accesibilă tuturor, deci ne putem simți mai solidari în această problemă și mai liniștiți că, totuși, gândurile noastre sunt comune cu ale celorlalți, sunt firești și merită mai puțină atenție. Nu sunt mereu o alarmă, ci o consecință la lumea la care suntem expuși.
Să fim mai blânzi, mai indulgenți cu noi și avem mai mult umor.
Nu suntem la un examen al vieții. Putem să ne amuzăm puțin de cât de încordați suntem. Să ne gândim că și ziua de mâine va fi aici, putem fi anxioși mâine, poate chiar ne punem acest lucru în program. Vărsăm atunci toate grijile, apoi ne întoarcem la treburile noastre.
Să înțelegem că aceste gânduri nu sunt o armură care ne pregătește pentru viitor.
Deși probabil această afirmație este cea mai stimulatoare de anxietate de aici, ea este foarte adevărată, și odată ce o conștientizăm, suntem mai liberi. Dacă încercăm să ne gestionăm anxietatea, este clar că deja avem suficiente resurse pentru a ne gândi la multe lucruri. Cu toate acestea, ele nu ne vor pregăti dacă cele mai rele lucruri chiar se vor întâmpla. Cât timp am petrecut cu această frică înainte nu ne va ajuta ulterior, deci la fel de bine am putea sta liniștiți până la eventualitatea oricărui pericol. Nu ne putem imagina 100% din lucruri, oricum, deci mai bine ne oprim.
Să ne detașăm puțin.
Anxietatea presupune mai multă implicare, și mai puțină obiectivitate. Mai multe gânduri de neoprit și mai puțin calm rațional. Ne menține prea implicați și conectați la tot ce ar presupune Universul, și mai puțin concentrați pe un singur lucru. Prin comparație, gândește-te la un copil care rezolvă un puzzle versus un om care se gândește la toate lucrurile care ar putea să meargă rău în următorul an.
Să înțelegem diferența dintre fericire și perfecțiune.
Credem că avem nevoie ca toate să meargă bine pentru a fi fericiți, dar fericirea nu este chiar o sumă a notelor pe care le acordăm tuturor domeniilor vieții noastre. Putem să fim foarte fericiți și între timp, deși nu suntem în vacanță, nu suntem într-o relație, nu am citit ultimele bestselleruri sau nu suntem pe coperta unei reviste. Până lucrurile vor fi perfecte (sau ar putea fi), noi putem să experimentăm starea de fericire.
Să fim în prezent.
Anxietatea presupune să trăim în viitor, întrebându-ne mereu ce urmează și simțindu-ne nepregătiți. Totodată știm că viitorul este necunoscut și nu stă 100% în controlul nostru, putem doar să ne pregătim într-un mod firesc, luându-ne resurse din propriul prezent: să savurăm un ceai sau o cafea în intimitate, să mângâiem un animal de companie. Să avem o conversație cu o persoană dragă poate fi suficient pentru liniștea noastră. Putem merge într-un parc să observăm natura, lacul și păsările. Să ne bucurăm de detalii mici poate face diferența pentru griji mari.
Și oricând simțim nevoia să vorbim cu cineva și să ne explorăm stările, putem alege să vorbim cu un psiholog. E dreptul nostru și avem toată libertatea să ne prioritizăm starea de bine.
