Autocontrolul este o abilitate valoroasă dar pe care o dobândim prin practicarea intenționață a anumitor strategii. Ori de câte ori ne simțim provocați de situații sau persoane din jurul nostru, este ideal să avem un set de instrumente mentale pe care să le putem folosi.
Ce să facem cu reacțiile impulsive?
Atunci când suntem impulsivi cedăm în fața unor stimuli.
Fie că este vorba de a mânca o prăjitură după ce ne-am propus să nu mai mâncăm zahăr, fie că este vorba de a reacționa față de cineva după ce ne-am propus să nu ne mai enervăm.
Capcana este că atunci când ne propunem ceva, ne imaginăm mai degrabă că nu vom avea acei stimuli.
Ne propunem să nu mai mâncăm prăjituri în fața unei salate. Ne propunem să nu ne mai enervăm pe cei dragi sau pe colegi atunci când avem o stare relaxată.
Secretul nu este să nu mai apară stimulii, ci să reacționăm noi diferit la ei.
Sigur, atunci când oamenii nu înțeleg că din metrou întâi se iese și apoi se intră sau atunci când în fiecare zi se servește pizza la birou pentru că este ziua cuiva, nu mai este așa de ușor, nu?
Ce facem pentru a ne cultiva autocontrolul?
În primul rând, ne amintim că impulsivitatea presupune că nu am gândit prea mult reacția noastră. Nu sună foarte flatant, însă așa este. Impulsivitatea este invers proporțională cu câtă minte/ brain/ thought/ mindfulness (sau cum vă place să îi spunem) am folosit.
Așa cum puține mâncăruri instant sunt într-adevăr bune și hrănitoare, așa funcționează și reacțiile instant. Deci să le spunem: amestecate îndelung pe foc = bun, instant la microunde = rău 😊
Stimulii care ne-au creat situația provocatoare sunt în afara ariei noastre de control. Impulsivitatea presupune dorința noastră de a ieși cât mai repede din acea situație, însă este foarte puțin probabil ca acea situație să dispară. Nu putem să ne dăm demisia pentru că se servește pizza la birou, și nici să luăm avionul de pe un peron de metrou prea plin.Apăsăm butonul de “Pauză” și ne dăm timp de gândire. Astfel evităm reacțiile de moment și dăm voie gândurilor să se așeze.
Ne încetinim reacțiile, alegându-le pe cele mai potrivite: Facem un pas înapoi, la propriu, față de prăjituri sau față de aglomerația de la metrou, sau la figurat. Amânăm momentul de a intra în acțiune.
Încercăm să ne înțelegem „de ce”-ul propriu, motivul pentru care ne enervăm atât de mult. De ce nu vedem și punctul celuilalt de vedere? De ce nu suntem mai empatici? Ne întrebăm dacă și mâine va mai conta acel moment pentru noi, dacă ne va supăra la fel de tare. Dacă îl notăm pe o hârtie și revenim la el joi (oricare joi), va mai fi important pentru noi? Va mai fi proporțională și justificată reacția noastră?
Toate acestea ne pot salva de la mai multe certuri cu familia, de la mai mulți nervi, de la indisciplină.
