Ce este inteligența emoțională?
Primele consemnări empirice despre abilitatea denumită în prezent „inteligenţă emoţională” datează din anii 350 î. Hr. „Oricine poate deveni furios, e simplu. Dar să te înfurii pe cine trebuie, cât trebuie, când trebuie, pentru ceea ce trebuie şi cum trebuie, nu este deloc uşor” (Aristotel, Etica nicomahică).
Deşi inteligenţa emoţională ca abilitate este folosită de la începutul civilizaţiei, conceptul de „inteligenţă emotională” apare în jurul anilor ’90, după o serie de cercetări asupra interacţiunii emoţiilor cu procesele psihice. Acum 30 zeci de ani, Mayer şi Salovey, doi psihologi americani, propun un nou concept de inteligentă. Acesta integrează cunoașterea şi controlul emoțiilor personale şi sesizarea şi înțelegerea emoțiilor celor din jur, inteligența emoțională. Alături de rațiune, inteligența emoțională călăuzește omul pe parcursul întregii vieți. Aceasta are un rol important în luarea deciziilor de orice natură.
Empatia
Empatia este un termen cheie după Mayer şi Salovey. Se traduce ca fiind „capacitatea de a înţelege sentimentele altora şi de a le retrăi personal”. Fiind o ființă socială, omul are nevoie să relaţioneze permanent cu cei din jur. Acest fapt contribuie la bunăstarea individuală. Empatia este un factor motivator pentru comportamentul altruist.
Oamenii îşi valorifică emoţiile diferit. Stările de spirit şi emoţiile influenţează subtil, însă sistematic, anumite componente şi strategii implicate în rezolvarea problemelor (Ipsen, 1987; Mayer, 1986). Emoţiile pozitive precum entuziasmul pot genera multiple planuri de viitor. Ele pot modifica organizarea memoriei astfel încât materialul cognitiv să fie mai bine integrat. De asemenea emoţiile focusează atenţia şi energia asupra nevoilor urgente. Stări ca anxietatea şi depresia pot canaliza atenţia individului către sine (Greenberg 1987; Salovey şi Rodez 1985; Wood, Saltzberg şi Goldsamt 1988).
Stările de spirit pot fi folosite ca factori motivatori pentru atingerea performanței în activități intelectuale complexe. Când oamenii îşi folosesc inteligenţa emoţională în viaţa de zi cu zi, aceştia își pot rezolva eficient problemele apărute. Experienţele trăite sunt trecute nu numai prin filtrul raţiunii ci şi al emoţiilor. Astfel oamenii inteligenţi emoţional, se vor întreba nu cât vor câştiga în carieră ci mai degrabă dacă vor fi fericiți având o anumită profesie. Cei cu asemenea competențe, e posibil să fie mai creativi şi flexibili. Vom putea găsi mai ușor alternative utile situațiilor problematice. Ei vor lua decizii acordând atenţie şi respectând atât trăirile personale cât şi ale altora.
Ce se întâmplă când inteligența emoțională lipsește?
După Mayer şi Salovey, o inteligenţă emoţională deficitară poate crea probleme de adaptare socială. Indivizii care nu percep emoţiile altora pot fi considerati stângaci sau impulsivi, fiind respinşi de semeni. Nereuşind să-şi recunoască emoţiile, au dificultăți în planificarea unei vieți ce le-ar aduce împlinire emoţională.
Preluând conceptul creat de Mayer şi Salovey, Goleman îl trece prin filtrul experienţei unor personaje diverse, făcându-l accesibil publicului larg. Goleman consideră că inteligența emoțională este „rezultatul selecţiei naturale ancestrale a indivizilor. Aceștia au supraviețuit pentru că au reușit să recunoască anumite intenții ale adversarilor şi să reacționeze rapid”(Preda, 2006).
Factori care influențează inteligența emoțională
Mânia creşte bătăile inimii şi se degajă hormoni precum adrenalina, ceea ce genereză un plus de energie suficient de puternic pentru o faptă în forţă.
Frica face ca sângele să străbată muşchii din picioare, facilitând fuga. Circuitele din centrele emoţionale ale creierului acţionează ca un flux de hormoni ce pune trupul în stare de alertă. Astfel îl face gata să acţioneze, iar atenţia se fixează asupra ameninţării imediate pentru a vedea mai bine ce reacţie trebuie adoptată.
Fericirea generează o activitate sporită a centrului creierului. Ea inhibă sentimentele negative şi încurajează creşterea energiei. Totodată, oferă trupului relaxare, dispoziţia şi entuziasmul pentru a îndeplini diferite sarcini.
Iubirea, sentimentele de tandreţe şi de satisfacţie sexuală dublează starea de relaxare, calm, mulţumire care facilitează cooperarea.
Tristeţea duce la o scădere a energiei şi a entuziasmului faţă de activităţile vieţii, în special faţă de divertisment sau faţă de plăceri, iar adâncimea ei şi intrarea în depresie duce la o scădere a metabolismului. „Această retragere introspectivă oferă ocazia de a jeli o pierdere sau speranţă goală şi de a conştientiza consecinţele acestora pentru viaţa cuiva, iar pe măsura ce energia revine se creează noi începuturi.” (Goleman)
Reacția omului în anumite momente este în primă fază emoțională. Informațiile de această natură se transmit mai repede la creier, ulterior obţinându-se o reacție rațională. Se vorbește despre nucleul amigdalian, zonă a creierului ce influenţează procesele afective.
Joseph Le Doux, un neurospecialist de la Centrul de Ştiinţă Neurală al Universităţii din New York, a fost primul care a descoperit rolul cheie jucat de nucleul amigdalian în creierul emoţional. Cercetările lui LeDoux explică felul în care nucleul amigdalian poate prelua controlul asupra a ceea ce facem. Chiar în vreme ce creierul gândește, neocortexul, este pe cale să ia o hotărâre. Goleman afirmă că „legăturile dintre nucleul amigdalian şi neocortex sunt centrul luptelor sau a tratatelor de cooperare dintre minte şi suflet, dintre gând şi sentiment”.
Inteligența în performanța școlară nu pregătește oamenii pentru vicisitudinile vieții. Un coeficient înalt de inteligență nu este o garanție de prosperitate, prestigiu sau fericire în viață. Aptitudinile emoționale sunt „meta-abilităţi. Acestea determină cât de bine putem folosi talentele pe care le avem, inclusiv inteligența pură”.
Howard Gardner este cel care a propus lărgirea noţiunii de spectru al talentelor. Ce mai mare contribuție pe care educația o poate aduce la dezvoltarea copilului este după autor, să-l ajute să se îndrepte spre un domeniu în care ”talentele sale să fie cât mai în favoarea lui. Cel în care să fie mulțumit de sine şi competent”.
Inteligența emoțională presupune cunoașterea emoțiilor personale. La fel și gestionarea acestora, motivarea de sine, recunoașterea emoțiilor în ceilalți şi arta de a stabili relații (Gardner, Salovey). Aşadar inteligenţa emoţională condiţionează modul în care oamenii relaţionează cu familie, prieteni, cunoştinţe, colegi, angajatori. Oamenii care dau dovadă de o inteligență emoțională crescută pot stabili mai ușor legături cu ceilalți. Ei sunt mai abili în interpretarea reacțiilor şi a sentimentelor semenilor, în management şi organizare, în rezolvarea disputelor, sunt acei oameni a căror companie este căutată, sunt oamenii de succes.
Cel mai important aspect al inteligenţei emoţionale este faptul că facilitează crearea şi menţinerea unor relaţii pozitive, sănătoase cu cei din jur. O inteligență emoţională crescută nu garantează atingerea succesului profesional sau personal, ci este cheia ce poate deschide uşa către succes.
Bibliografie:
- Goleman, D. (2008). Inteligenţa emoţională. „Provocarea lui Aristotel”. Editura Curtea veche, Bucureşti.
- Salovey, P. Mayer, J. D. Brackett, M. (2004). Emotional intelligence. Editura National Professional Resources, New York. Articolul „Emoţional inteligence. Imagination, Cognition and Personality.” (1990). (pp 1-18) [On-line] Disponibil pe: http://books.google.com/books?id=YVKmxr_D7yQC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false.
- Emmerling, R. J. Shanwal, V. K. Mandal. M. K. (2008). Emotional Intelligence: theoretical and cultural perspectives. Nova Science Publishers. New York. [On-line] Disponibil pe: http://books.google.com/books?id=TJF5892APCoC&printsec=frontcover&dq=Emotional+intelligence&hl=ro&ei=0XEvTaKiBMTsOcCVjY8K&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=4&ved=0CDoQ6AEwAw#v=onepage&q&f=false
- Cassady, C. Jerrel, Murrad Ali Eissa. (2008). Emotional Intelligence-perspectives on educational and positive psychology. (pg 81) Peter Lang Publishing. New York. [On-line] Disponibil pe: http://books.google.com/books?id=K1HgYLkVcNAC&pg=PA112&dq=bar-on+emotional+intelligence&hl=en&ei=nmPfTYaSLI3Iswa8v4nABQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&sqi=2&ved=0CDAQ6AEwAA#v=onepage&q=bar-on%20emotional%20intelligence&f=false
- Etica Nicomahică, Enciclopedia Wikipedia, [On-line] Disponibil pe: http://ro.wikipedia.org/wiki/Etica_Nicomahic%C4%83
- Goleman, D. (2008). Inteligenţa emoţională, cheia succesului in viaţă. EdituraAllfa, Bucureşti.
- Preda, M. (2006). Comportament organizaţional: teorii exerciţii şi studii de caz. Editura Polirom, Iaşi.
- Mărgărit (Tilef) Mihaela, Lucrare de disertație ”Influența inteligenței emoționale asupra carierei”, 2011.
