Anxietatea este percepută ca fiind ceva negativ, groaznic și greșit. Credem că ne transformă în persoane slabe și lipsite de valoare. Din acest motiv ne ascundem anxietățile și nu avem curajul să le spunem celorlalți, fiindu-ne rușine dacă aceștia ar afla. Cu timpul, încercăm să ignorăm semnele anxietății și să îi negăm prezența.
Alicia H. Clark, psiholog și expert în anxietate, descrie anxietatea ca o închisoare personală, o stare incomfortabilă și confuză, iar informațiile pe care le primim în legătura cu aceasta ne avertizează în legătură cu posibilele pericole și ne sfătuiesc să facem tot ce ne stă în putință pentru a ne calma. Cu toate acestea, starea inconfortabilă cauzată de anxietate reprezintă un lucru pozitiv.
Anxietatea ar trebui să fie inconfortabilă, pentru a ne mobiliza. Clark explică faptul că scopul anxietății, ca și plânsul copilului, este acela de a ne concentra atenția și a ne canaliza energia către înțelegerea și rezolvarea problemei, folosindu-ne astfel de anxietate pentru a ne atinge
scopurile. De exemplu, ne putem folosi de anxietatea moderată pentru a atinge performanțele optime. În cartea sa, ”Hack your anxiety”, Clark citează Legea Yerkes Dodson, prin care se explică faptul că o cantitate moderată de anxietate ne poate motiva și energiza, astfel
performanțele cresc, dar doar până la un punct. Cheia o reprezintă abilitatea de a fi deschis față de propria anxietate, de a asculta și înțelege
ceea ce ne transmite, de a nu ne opune stării și a nu reacționa cu frică. Astfel de reacții duc la creșterea anxietății și la scăderea utilității sale.
Clark prezintă două modalități prin care ne putem folosi anxietatea în avantajul nostru.
1.Schimbarea atitudinii față de anxietate
Modul în care percepem propria anxietate transformă modul în care o experimentăm. Dacă ne este frică de anxietate o vom evita și astfel, ea va crește. Experiența va fi tot negativă daca o percepem ca pe un mare obstacol pe care am vrea să îl depășim și nu putem sau dacă considerăm că aceasta nu ne lasă să evoluăm și intervine în progresele noastre. Astfel de atitudine referitoare la anxietate se reflectă în gânduri precum: ”dacă nu aș fi anxios, aș aplica pentru acel job” sau ”aș începe acel proiect”, ori ”m-aș implica într-o relație”.
Dacă vedem anxietatea ca pe un instrument de care ne putem folosi, care ne poate ajuta să ne descoperim lucrurile care ne pasionează și ne oferă energia necesară să le punem în aplicare, o vom experimenta ca pe o emoție inevitabilă, utilă, care ne va ajuta să ne dezvoltăm. Putem să ne folosim de anxietate ca de un al șaselea simț care ne ghidează, ne ajută să ne concentrăm și ne susține energia într-o direcție dorită.
2.Canalizează-ți propria anxietate:
O dată ce reușești să percepi anxietatea ca ceea ce este, un instrument care poate fi util, o poți canaliza pentru a obține soluții și a te dezvolta. Clark oferă câteva exemple. Anxietatea legată de performanțele la locul de muncă se poate folosi pentru a te axa pe lucrurile pe care le poți controla și pe care le poți îmbunătăți, precum învățarea diferitelor abilități, îmbunătățirea comunicării cu colegii și superiorii etc. Anxietatea legată de relațiile intime, de exemplu modul în care partenerul de viață reacționează la vești negative, poate fi canalizată către
dezvoltarea abilități de a comunica, de a îl aborda pe celălalt și creșterea gradului de empatie.
Scopul este acela de a canaliza energia rezultată din anxietate către găsirea unei soluții. Clark sugerează ca data viitoare când apar stările specifice anxietății, să ne punem două
întrebări: Care este problema care imi creează starea de anxietate? Cum mă pot folosi de anxietate pentru a o rezolva?
În concluzie, Clark ne sugerează să percepem anxietatea ca pe o explozie de energie pe care nu o putem opri, dar o putem ghida. Astfel, anxietatea se transformă din simptom în putere.
*** Dacă anxietatea ta nu este moderată este important să contactezi un specialist. Anxietatea nu este o stare de care trebuie să ne rușinăm și ea poate fi tratată.
Text tradus de pe site-ul World of Psychology
Autor Margarita Tartakovsky
